Galeria Pod a Centrului de Cultură şi Artă al județului Timiș va fi inaugurată cu expoziţia OPUS 25 semnată de sculptorul timişorean Linda-Saskia Menczel, şi este deschisă publicului în perioada 25 octombrie – 25 noiembrie 2023.
În anul 1989, artista a absolvit Școala de Arte din Johannesburg, Africa de Sud, iar apoi a urmat Facultatea de Arte și Design, Specializarea Sculptură, Universitatea de Vest.
OPUS 25 marchează o carieră artistică întinsă pe ultimul sfert de veac, prezentând lucrări de sculptură din mai multe etape de creație și oferă o privire asupra coerenței tematice a sculptoriței, care s-a devotat tematic statutului ontologic privilegiat al umanității din tradiția iudeo-creștină și a sentimentului de reverență în fața cosmosului. Temele artistei sunt un răspuns vizual la marile întrebări ale umanității: de unde venim, cine suntem și ce menire avem.
Din toate aceste motive, și fiindcă eram dornici să aflăm mai multe, am vorbit cu Linda-Saskia Menczel despre evenimentul OPUS 25, călătoria artistei în lumea artei, dar și despre ce aspecte ar face un mai mare impact asupra artei.
Hello, Linda! În primul rând, ce anume ți-a dat impulsul acesta creator? Crezi că fiecare om are cumva o chemare a sa?
Impulsul cred că e nativ, însă tematica de care mă ocup este o alegere conştientă, asumată, de a ilustra prin formă idei și concepte pe care le consider necesare lumii de azi. Da, cred că toţi avem o chemare, şi ea este aceeași la fiecare fiinţă umană, însă modalităţile de a ajunge să ne îndeplinim potenţialul sunt infinite și individuale.
Care ar fi mesajul primordial pe care ai vrea să îl transmiți prin artă? Cu alte cuvinte, ce stare ar fi cea mai potrivită să însoțească creațiile tale în drumul acestora către interioritățile firii.
Sper ca mesajul meu să fie: “Stai, priveşte la univers, privește în tine, cu uimire și reverenţă, totul e făcut pentru tine, şi tu eşti bucuria Creatorului tău.”
Cum vezi și mai ales cum crezi că o să se desfășoare această călătorie a ta prin lumea artei? Unde ai vrea să te ducă? Mai există vise în ceea ce privește acest drum?
Cred că este o călătorie personală, de fapt, un drum al cunoaşterii, pe care îl parcurg în singurătatea atelierului, şi care are mici finalităţi – expoziţiile, prin care mă intersectez cu oamenii, cu publicul meu, și unde comunic altora ce am mai găsit, ce texte m-au bucurat, ce cred că merită lăsat în urma mea. Nu am alte scopuri, planuri sau vise pe plan profesional. Au fost îndeplinite toate. Nădăjduiesc ca măcar o persoană să găsescă utile informaţiile pe care le prelucrez prin sculptură, și dacă există chiar şi una, scopul artei mele este atins.
Ce ar trebui să cunosc, ca persoană neavizată ca să zic așa, înainte să particip la evenimentul OPUS 25?
Nimic. Vino și vezi. Și dacă ne întâlnim sufletește, o să ne bucurăm împreună.
Care e cel mai mare impediment ce poate apărea atunci când o lucrare începe deja să prindă contur în mintea ta?
Eu. Dacă eu nu sunt liniştită, și nu iubesc tema, lucrarea nu va fi niciodată pe placul meu. Nu voi lucra niciodată într-o stare de tristețe sau nemulţumire. Modelul meu sunt iconarii, care se roagă înainte şi în timpul picturii pentru a se asigura că opera este încărcată cu Bine.
Ce ne poți spune despre evenimentele din cadrul OPUS 25? Cum crezi că se modelează cu inaugurarea Galeriei POD și la ce ar trebui să ne așteptăm?
Pentru mine este o sărbătoare care va dura o lună. Galeria Pod a înţeles nevoia mea de a mă exprima în mai multe modalităţi, prin sculptură, muzică, text, întâlniri cu publicul şi mi-a oferit tot spijinul pentru a pune în scenă acest şir de evenimente. Este cea mai bună colaborare cu o galerie pe care am avut-o vreodată, şi care se datorează în mare parte curatoarei evenimentelor, Georgiana Neacşa. Începând cu vernisajul care va fi onorat de prezenţa muzicală a Coralei Contrast și a pianistei Serena Voaideş, vor vorbi două persoane apropiate inimii mele, colecţionarul de artă Ştefan Dună şi realizatorul de emisiuni culturale Tania Stăvilă-Ţunaş.
În 4 noiembrie va fi un regal muzical susţinut de mezzosoprana operei din Bucureşti Mihaela Işpan, violoncelista de talie internațională Alexandra Guţu, alături de pianiştii Adriana Dogariu şi Rareş Păltineanu, care ne vor încânta cu atmosfera muzicii sacre, într-un concert numit OMAGIU.
Apoi în data de 9 noiembrie, vom lansa cartea “Miracolul Clipei” al cărei coordonator sunt. Acest volum de fotografie al elevilor mei de la Liceul Teologic Ortodox “Sfântul Antim Ivireanul” a fost conceput în doi ani şi mă bucur de apariţia lui la editura Eurostampa. După acest eveniment, în 14 noiembrie, va avea loc concertul cameral de duduk, pian şi voce susținut de Trio Cosmin Rafel Balean, care se numeşte ‘Sonorităţi liturgice’.
Expoziţia se va încheia cu un eveniment multiplu în data de 23 noiembrie la orele 19, care va cuprinde un Artist talk, în care voi vorbi despre semnificația și simbolismul inscripţiilor din lucrările mele, alături de o expoziţie de fotografie a profesorului Costel Huţanu, care va ilustra o parte din aceste inscripţii.
De asemenea, se va lansa cartea “Linda-Saskia Menczel-în propriile cuvinte”, de la editura Mirton, un fel de autobiografie în imagini, alături de un interviu amplu pe care mi l-a luat scriitorul Vasile Bogdan timp de patru zile, şi care sondează aspecte mai puţin cunoscute ale biografiei mele.
Ce ai fi vrut să se știe despre tine dar, din diferite motive, încă nu se cunoaște?
Nu știu dacă aș vrea să se ştie, şi dacă foloseşte lucrul acesta cuiva, dar sunt un om introvertit, singuratic, taciturn, așa în intimitatea mea, iar aceste aspecte sunt la fel de autentice în mine precum latura mea socială, deschisă spre oameni şi comunicare. Datorită profesiei, pot explora ambele laturi ale mele, exact în proporţia pe care mi-o doresc.
Crezi că artiștii de nișă ar trebui să lucreze mai mult la imagine sau calitatea produsului final? Care dintre aceste aspecte, în condițiile lumii actuale, crezi că ar crea un impact mai mare asupra artei lor?
Trăim într-o lume în care imaginea artistului a devenit la fel sau poate mai importantă decât ceea ce creează. Am fost certată la un moment dat de un art-dealer din Londra că nu am Instagram, și aşa ceva nu se poate la un artist profesionist. Am încercat să mă conformez, dar văd că nu am tragere spre a dedica o parte a zilei imaginii personale. Nu știu cum are timp şi disponibilitate artistul, şi nu numai el, ci orice persoana publică, să fie atât de prezent pe reţelele sociale. Eu nu văd nicio valoare în a posta poze cu mine, ce fac, ce mânânc sau unde sunt, însă văd valoare în a împărtăşi ce fac, şi de ce – sau care este textul care stă în spatele unei lucrări.
Relația mea cu media este strict legată de profesie, de întâlnirile mele cu publicul, şi pentru că arta pe care o fac nu este despre mine, nu cred că persoana mea trebuie să fie de interes pentru ca sculpturile mele să își facă menirea.
Cu toate că universul informației și al tehnologiei este tot mai vast, arta ca spațiu de dezvoltare personală este la fel de disfuncțională ca acum 30 de ani. Care crezi că sunt motivele pentru care românilor le vine cumva peste mână să acceseze această formă de înțelegere a lumii?
Cred că răspunsul este complex. O dată, că românul nu este educat din familie să meargă, fizic, la un concert, la o galerie, ca fapt normal, firesc, în viaţa cotidiană. Nu avem acest tip de educaţie ca popor. Aprecierea frumosului este o chestiune de rafinament care necesită timp și disponibilitate. Apoi arta post-modernă este adesea greu de digerat.
Omul modern este deja înconjurat de orori, şi imagini șocante, sau în cel mai bun caz lipsite de armonie, nu produc un sentiment de care să ne agăţăm pentru a evada din angoasă, şi dramă. Arta nu mai este salvarea, frumusețea și binele, ci a luat forma vasului care o conține. Colecționarii mei îmi spun că au nevoie de frumos, de sens, de armonie, nu mai pot suporta urâtul în casa lor.
Lumea începe să renunţe la televizor, la reclame de prost gust, la ştiri prezentate ca la bâlci. Iar artiștii contemporani sunt și ei educaţi că frumosul e anacronic, dulceag, depăşit. Astfel că, în afara unui public restrâns statistic, care apreciază arta contemporană ca fenomen, majoritatea oamenilor nu înţeleg, nu sunt atraşi de elementele post-moderne de expresie.
Pe de altă parte am observat, mai puțin pe plan local, o revenire la tehnici clasice, la realism, la mesaje ziditoare, ca reacţie la decenii de promovare a esteticii urâtului. Deci ca omul educat să se dezvolte continuu, poate alege ce îi face bine, ce îl înalță sau îl stârnește.
Cum crezi că va arăta lumea ta, în sensul de cum se vor raporta oamenii la numele tău, atunci când în univers vor rămâne doar lucrările tale?
Nu știu, sper că cu îngăduință pentru ceea ce am încercat toată viaţa, adică să promovez binele, frumosul, sensul.
Puteți urmări CECART pe:
Website | Facebook
O puteți urmări pe Linda-Saskia Menczel pe:
Website
Nicolae Baldovin