[Interviu] KILLA FONIC: ''Muzica se transformă ca orice altceva pe această planetă.''

Killa Fonic este genul de artist care impune un trend, dispune de o personalitate și un stil care îl fac ușor recognoscibil. Există multă originalitate în spatele acestui gen, trap, care pare că nu deține asemenea caracteristici. Una peste alta, este figura aia care îți rămâne pe retină, pe creieri, chiar dacă nu ai aplecări către genul muzical, iar asta cred că spune destule. Și dacă nu spune, aflăm acum.

Salut! Haide să o luăm cu începutul. Trap-ul și-a făcut și el deja casă bună în România, cu trupe și artiști care mai de care. Inițial, dacă versurile păreau că o dau în manele, despre bani sau gagicuțe, astăzi îmi sună mai tentant. Sau se poate să ne fi obișnuit noi deja cu sound-ul. Tu când ai avut prima dată contact cu trap-ul și ce ți s-a părut cel mai cool la el?

Primul contact cu trap-ul l-am avut când eram mic prin intermediul tatălui și vorbesc de jumătatea anilor 90, când acest gen de hip-hop era cunoscut sub numele de dirty south rap sau crunk, iar pe atunci era foarte subapreciat și totodată complet opus față de ceea ce este și reprezintă în prezent.

Mulți din cei care abordează o atitudine d-asta gen bad boy, gangsta, arată de fapt, ca niște băiețași de bani gata. De unde vine la tine naturalețea asta din atitudine cu care te afișezi? Se învață, e un stil de viață ce se manifestă ca atare?

Muzica se transformă ca orice altceva pe această planetă. Eu am fost captivat de muzicalitatea pe care o ofereau anumiți artiști “trapului” pe când mulți boom bap east coast bangerz, să zic așa, se tripau prea mult pe sampling. În plus, interior rezonam mai mult cu hard sound-ul și poveștile de pe stradă sau mood-urile gangster ce le regăseam în muzica gangsta rap și “trap”. Rimele de nerdie backpacker nu m-au pasionat niciodată. Prefer să spun ceva real (care se poate spune) și să risc decât să inventez și să mă plictisesc.

Eu nu am studiat nicio atitudine. Poate una singură și anume politețea, și îi mulțumesc mamei mele! Consider că atitudinea se dobândește prin experiență. Consider că totul se învață, toate căile se aleg de bunăvoie, însă mediul în care te naști formează o parte din tine aproape imposibil de schimbat. Iar fie că ești gangster, fie că ești doar unul care pretinde că este, există consecințe naturale și inevitabile pentru fiecare. Consecințele pot fi bune sau rele. Ale mele de când fac muzica sunt doar bune.

Look-ul tău aduce, pe undeva, mai mult ca a unui rockstar decât ca a unui gangsta. Mă înșel?

De mic am scotocit tot ce am putut în muzică și mi-am luat tot ce mi-a plăcut. Prin urmare, rock-ul ocupă o mare parte din mine.

Dacă nu ar exista muzica ce te-ai vedea făcând? Te-ai putea imagina lucrând într-o multinațională d-asta, cu program fix?

Nu vreau să mă văd făcând altceva în afară de muzică. Dacă nu ar exista muzica, nu ar exista sunetul, așa că aș încerca să fiu cel mai gălăgios criminal. Și de aș reuși să devin actor în filme mute, aș face-o part time ca să-mi pot continua activitatea de gangster. Altfel nu mă văd și mă sperie această întrebare.

Dacă s-ar face un film despre viața ta, ce fel de film ar fi? Cum s-ar numi și cine te-ar juca în rolul principal?

Viața mea într-un film ar fi un amalgam de fantezii retro, dar și futuristice, cu dialoguri à la Pulp Fiction și mood-uri din Familia Addams, plus inserții japoneze manga și mult sex. Ar fi chiar foarte ușor să găsim un puști cu dreadlocks care să-mi semene. Sunt foarte mulți în toată țara! Eu îi văd ca pe niște mici Super Sayiani și îmi aduc aminte că trebuie să mă antrenez și mai tare!

Dacă tot vorbim de filme, acum ceva vreme ai lansat și melodia Miami Bici, pentru filmul cu același titlu. Cum a decurs scrierea versurilor? Ai primit scenariul înainte, ai văzut un preview și după te-ai apucat de versuri sau?

Miami Bici e un proiect extrem de cool și badass, mai ales pentru țara noastră. Lucian Ștefan m-a sunat într-o noapte și mi-a spus pe scurt despre ce era vorba și dacă sunt interesat să vin să văd filmul la Codin Maticiuc acasă. M-a încântat ideea, căci de mic vedeam clipuri pe Tv ce erau OST pentru filme blockbuster. Am fost, am văzut filmul în ante-premieră acasă la Codin, m-a spart, am râs și a doua zi m-am băgat în studio cu Alex Ghinea 911. Am ascultat puțină muzică latino de Miami și intr-o ora cred că aveam piesa și dansam pe ea încontinuu. Mă bucur enorm că piesa și filmul au un succes atât de mare! Bromania, Codin Maticiuc, Alex Cotet, Jesus del Cerro, Florin Piersic JR., tot cast-ul, artiști extrem de onorabili!

Cum ar arăta copilul tău dacă ar fi fix chipul și asemănarea muzicii tale? Ar fi un copil problemă? Un adolescent super cool și sexy?

Copilul meu va fi în mare parte chipul și asemănarea muzicii mele, așa că nu rămâne decât să vedem ce femeie ar fi dispusă să se bage în așa ceva.

Ai colaborat cu artiști precum Irina Irimes, ADDA, Carla’s Dreams sau NANE și Raluka. Mai e cineva pe wish-list-ul tău?

Îmi doresc să lucrez cu câți mai multi artiști instrumentiști. Atât.

Suntem curioși ce muzică asculți.

Muzica o ascult pe toate părțile ei. O pun în toate pozițiile, o admir și o observ din toate unghiurile.

Spuneai într-un interviu că nu consumi alcool. True or false? Cum intri, până la urmă, în mood-ul necesar pentru a produce o piesă?

Corect. Nu consum alcool. Am consumat alcool câțiva ani grav și subit m-am oprit. De atunci mă simt incredibil de bine. M-am lăsat și de fumat, iar toată șmecheria și magia, în general, stă în nucleul creierului și al sufletului. Cine râde și își aude mintea aberând că ai nevoie de un lubrifiant ca să-ți dai o stare sau să intri într-un mood anume, e slab și încă nu cunoaște adevărata putere supremă!

Ce urmează de acum înainte? Te gândești să lansezi un album? Pregătești alte colaborări?

Am un album pregătit pe care sunt incluse câteva colaborări surpriză.