Odată cu inaugurarea Galeriei Pod de la Centrul de Cultură si Artă Timiș, artistul timișorean Linda-Saskia Menczel va avea parte de o expoziție de sculptură numită OPUS 25, curatoriată de Georgiana Necșa. Cu această ocazie, am realizat o serie de interviuri, în dorința de a afla mai multe despre Galeria POD, dar și despre OPUS 25.
Georgiana Necșa este membră a corului Operei Naționale Române din Timișoara, profesor canto la Școala de Arte din cadrul CECART, dar și interpretă de muzică tradițională. Dar mai multe ne va spune chiar Georgiana.
Hello! Zic să începem cu o întrebare comună, cât să ne dezmorțim. Ce anume te-a împins către muzică tradițională?
Aș răspunde la această întrebare cât se poate de simplu: glasul sângelui, moștenirea genetică. Muzica tradițională bănățeană mi-a legănat copilăria prin glasul tatălui meu, dar și ai altor artiști din spectrul lumii folclorice.
Pe orice drum pășim, inevitabil, dăm peste piedici. Pe drumul ăsta creativ ce duce către noi compoziții, ce fel de piedici apar, independent de cele inspirative?
Consider că nicio piedică nu este suficient de mare încât să împiedice o creație să atingă sufletul unui om, dacă este menită în acest scop. Dar ca să fiu mai precisă în răspunsul pentru această întrebare, probabil aș alege dintre toate “piedicile”, intenția de a copia trendul. De a fi ca ceilalți acolo unde ceilalți au avut succes, de a nu părăsi zona confortului de teama eșecului. Până la urmă, trebuie să acceptăm că greșelile sunt cele care ne construiesc.
Ce lipsește artistului român de artă tradițională autentică pentru a ajunge mai ușor la publicul larg? E vorba de curaj cumva sau de o lipsă de promovare în rândul marilor trusturi de presă?
Cred că idealurile de astăzi nu mai sunt neapărat cele de odinioară. Trăim într-o lume plină de diversitate, în care fiecare dintre noi își îndreaptă atenția spre valorile cu care rezonează sau dimpotrivă. Artistul român de artă tradițională a rămas într-un anume fel fidel principiilor de odinioară, prin acest angajament asumat de a duce mai departe moștenirea strămoșească, care desigur încearcă de multe ori să se adapteze vremurilor în care trăim.
Așa că probabil e nevoie atât de curaj, cât și de perseverență în comportamentul artistului român de artă tradițională pentru a-și putea promova arta, precum și de sprijinul mediatizat pe care uneori îl găsește cu ușurință, iar alteori nu.
Un artist care și-a găsit oarecum calea muzicală mai caută printre dosarele inovației sau e suficient să își țină pașii în direcția cunoscută? Există, cu alte cuvinte, loc de improvizație în muzica tradițională românească?
Consider că ți-ai găsit calea atunci când ți-ai găsit crezul artistic și sufletesc. Iar noi, cum ne aflăm într-un continuu proces de transformare, este firesc ca aceste schimbări să se reflecte în creație. Acestea pot surveni în temele abordate, stil interpretativ. Inovația poate fi mereu accesată, și chiar binevenită, atunci când e însoțită de argumentul potrivit.
Te-ai putea închipui colaborând cu proiecte sau artiști din alte sfere muzicale? Care ar fi ei, dacă ar fi, evident?
Întotdeauna am avut înclinație și spre alte genuri muzicale și chiar am avut ocazia să performez în genul muzicii ușoare, în cadrul spectacolelor sau evenimentelor private. Nu m-am dedicat exclusiv unui singur gen muzical, performând cu toată dăruirea orice gen muzical îmi aduce bucurie.
Artistul este un model pentru societate, așa e de când lumea. Simți vreo presiune din direcția asta?
Nu mi se pare a fi vreo presiune din această direcție sau cel puțin, eu nu o percep astfel. Suntem acei oameni privilegiați care își câștigă existență din pasiune. Nu poți practica arta de orice natură ar fi ea, dacă nu ai acea chemare, dacă nu “arzi” pentru ea și împreună cu ea. Prin urmare, orice presiune din partea societății dispare în momentul în care ți-ai îmbrățișat arta și ți-o asumi, trăind la intensitate maximă orice ea îți poate oferi, ca la rândul tău să dai mai departe. Acesta este scopul, din punctul meu de vedere.
Cum se împacă activitatea pe care o desfășori în cadrul Corului Operei din Timișoara, unde știm că muzica se urmează după niște reguli clare, cu ceea ce faci ca artist de muzică tradițională?
Având în vedere că suntem oameni cu năzuințe diverse și extrem de complexe, vă marturisesc sincer că se împacă destul de bine. Tehnic vorbind, nu întâmpin probleme în abordarea genurilor diferite ca stil.
Frumusețea vine prin prisma faptului că sunt cu adevărat privilegiată, fiind posibilă pentru mine trăirea intensă, diferită pentru fiecare stil, emoția generată atât în Sine cât și în ascultători. Desigur că muzica clasică vine cu un set de reguli clare, însă acest aspect ne vizează doar pe noi, muzicienii, în ceea ce privește exactitatea redării partiturilor, stilul interpretativ al perioadelor muzicale, compozitorilor. În momentul în care se adaugă filtrul propriului suflet, alături de emoția generată în interpreți, devenim generatori de stări și vă asigur că merită tot efortul.
Mai există în conștiința artistului, ținând cont de factorii care definesc lumea de azi, gândul acesta de a crea pentru posteritate?
Nu aș putea să generalizez acest aspect în rândul conștiința artiștilor. Însă cred cu tărie că dacă artistul își fundamentează munca în adevăr, bine și frumos, cu siguranță va exista o moștenire pentru posteritate.
A fi artist implică un soi de existență paralelă cu cea ordinară, de zi cu zi. Ei bine, simți vreodată extenuare din direcția aceasta sau tocmai bucuria cu care faci muzică te ajută să înfrângi oboseala aceasta?
Prin muzică trăiesc bucuria de zi cu zi, la fel de bine mă însoțește și în zilele mele încărcate. Existența cotidiană și arta nu functionează în paralel, cel puțin nu pentru mine.
Propun să ne îndreptăm atenția și către un eveniment foarte interesant ce urmează să aibă loc pe data de 25 octombrie. Mă refer, evident, la vernisajul expoziției OPUS 25, un eveniment care marchează inaugurarea unei noi galerii de artă în Timișoara. Ce așteptări ai de la acest eveniment și cu ce ochi crezi că va privi comunitatea deschiderea unei noi galerii de artă?
Prefer să aștept sau mai bine spus , să întâmpin comunitatea la bucuria pe care o vom experimenta în cadrul evenimentului OPUS 25 – LINDA – SASKIA MENCZEL. Faptul că Centrul de Cultură și Artă al Județului Timiș, alături de Consiliul Județean Timiș ca finanțator și susținător neobosit al proiectului Galeriei POD găzduiește un artist de o asemenea valoare cum este Linda – Saskia Menczel, este cu adevărat o bijuterie pentru Timișoara, capitală culturală 2023.
Așadar, VENI, VIDI, VICI! Și apoi vom mai povesti…
Mai există împlinire întru artă sau e ceva de-a dreptul demodat azi?
Arta este Esență vitală pentru viață. Hrana sufletului nostru de zi cu zi. Nu cunosc nicio persoană care să poată trăi fără ea, chiar dacă nu realizează neapărat acest lucru. Suntem goi și pustii în lipsa ei.
Nici nu poate fi vorba de o modă.
Ce simte România din sufletul tău în raport cu cea care se prezintă în fața ochilor tăi?
România mea este optimistă. Atâta vreme cât în jurul meu întâlnesc oameni care își doresc să trăiască în frumos și în bine, cred că există speranță. Iar gândul bun poate face orice, de aceea acolo unde ochii mei nu văd ceea ce și-as dori să vadă și anume frumosul, mă străduiesc să îl creez. Nimic nu e imposibil și nimic fără Dumnezeu.
Puteți urmări CECART pe:
Website | Facebook
O puteți urmări pe Georgiana Necșa pe:
Facebook
Nicolae Baldovin