Aici, în mod normal, ar fi trebuit să se găsească un intro din ăsta mișto care să vă facă să dați play la citit. Dar ce să și scrii și de unde să începi când dai peste un tip a cărei pasiune depășește cuvintele?
Bun, pe Alex Turcu l-am cunoscut, ca artist, pe când era implicat într-un proiect foarte șmecher, Vohn Toe. Știu că, atunci, m-am grăbit să fac, tot așa, un interviu, fiindcă era ceva ce mi-a făcut creierii vraiște instant. Ei bine, omu’, prin ce continuă să facă, încă are efectul ăsta, cel puțin asupra minții mele, și am zis că ar fi nice să îl cunoașteți și voi.
Ce rol mai are imaginația și controlul creativ în muzică sau în arta de astăzi de la noi, ținând cont de faptul că ne ‘însușim’ cam tot ce vine din afară?
Întrebarea sună de parcă este o practică nouă să ne însușim ce vine de afară. (râde) Ca în orice domeniu ne însușim ce e la modă: “Anul ăsta se poartă Trap-ul sau se poartă cântatul live cu Axe Fx etc.”. Desigur, poți înota împotriva curentului, dar și atunci vei folosi, chiar fără să vrei, influențe însușite de afară. Ce vreau să spun e că: “You’ll never be free”. Muzical, suntem o sumă a ceea ce am ascultat. Însă, tocmai acum contează imaginația și controlul creativ, pentru că depinde fix de tine ce faci cu tot ce ai acumulat, cum le învârți în capul tău, cum le amesteci, tai și lipești. Ca să mă leg și de următoarea întrebare, cu aceleași ingrediente poți să faci mâncăruri diferite.
Ce dă gustul într-o piesă? Dacă ne-am referi la ea ca la un fel de mâncare e simplu, o reglezi din sare și piper. Aici cum stau lucrurile?
Reverb-ul și compresia. (râde) E o întrebare cu răspuns complex. O să răspund întâi cu o analiză a întrebării. Dacă faci o ciorbă de vită, iar carnea este stricată, ciorba nu poate fi reglată oricât piper sau sare ai pune. Cam așa e și în muzică. Eu sunt de părere că cel mai important lucru este ce “intră”: dacă compoziția e bună și dacă e cântată/executată bine. Dacă ai întrunit asta, îmi e greu să cred că poți strica piesa. Cred că răbdarea e importantă în domeniul muzicii și să nu te mulțumești cu “e ok și așa” și să vrei constant să reglezi, să fie și mai bine, și mai bine. Probabil așteptai un răspuns mai degrabă despre starea pieselor. Așa e. Să te facă să simți ceva, orice, ăsta este cel mai important lucru, dar ca să discuți despre stare, sunt necesari pașii de dinainte pe care i-am descris. O să îți dau un exemplu: dacă vocea sună prost, nu o să te intereseze niciodată ce poezie a recitat vocalistul acolo pe piesă.
“Succesul, câteodată, nu depinde de tine și de munca imensă pe care ai depus-o. El apare ca din senin, doar pentru câțiva, la fel ca și eșecul. E corect? Nu, normal că nu este, dar așa este viața. “
Nu știu cum e în alte părți dar, cel puțin pe la noi, se poartă inadvertențele astea între mainstream și subteran. Ce înseamnă profesionalism în muzică? Are vreo legătură cu a fi true și a rămâne underground în timp ce îți rupi creierii într-o multinațională?
Ce înseamnă profesionalism în muzică? Hmm. Be on time, stay on track, work your ass off. Nu vreau să minimizez ideea de artă/artist, dar principiile sunt ca în orice alt domeniu. Artiștii cu care lucrezi vor să știe că se pot baza pe tine. Despre partea cu true, cred că depinde de alegerea fiecăruia, doar că e foarte ușor să te îmbeți cu idei precum: Eu nu mi-am vândut sufletul caselor de discuri bla, bla. Dar astea sunt niște gânduri care să îți mângâie ego-ul, că sufletul ți l-ai vândut, doar că în altă parte, la multinaționala la care lucrezi. (râde) Evident, toți ne-am dori să facem doar muzica ce ne place nouă cel mai mult și să fim milionari făcând asta, pentru că am crescut uitându-ne la documentare Nirvana sau Radiohead. Doar că apare un moment când realizezi că s-ar putea să nu atingi niciodată țelul ăsta. Apare momentul în care înțelegi că succesul, câteodată, nu depinde de tine și de munca imensă pe care ai depus-o. El apare ca din senin, doar pentru câțiva, la fel ca și eșecul. E corect? Nu, normal că nu este, dar așa este viața.
Ce caracteristici îl definesc, în mod real, pe un instrumentist bun? Acelea ale unui spirit boem, poetic și mereu revoltat sau un tocilar care bagă game pe pâine?
Hmm… amândouă și niciuna. Ambele sunt necesare, însă nu consider că sunt îndeajuns. Cred că mai mult contează gustul muzical și să ai ceva “al tău” ce nu întâlnești la ceilalți 100 de instrumentiști de la tine din cartier. Nu știu, cel puțin asta cred că m-a ajutat pe mine, viziunea și abordarea pe care o am asupra chitării și a muzicii.
Crezi că oamenii chiar se prind la o piesă bună sau e vorba doar de nivelul de promovare ca element decisiv de diferențiere între bun și rău?
Am tot avut polemica asta cu prieteni de-ai mei. Eu sunt de părere că un produs bun nu are cum să treacă nevăzut dar, în același timp, înțeleg puterea pe care o au casele de discuri asupra industriei muzicale și că există din ce în ce mai puține produse independente de succes. Da, banii ajută un proiect bun să ajungă la oameni, nu am cum să neg asta dar, în același timp, un proiect bun nu va trece nevăzut. Însă, aici se naște o altă discuție: Ce este un proiect bun? Şi aici apare problema muzicii underground. Un produs bun nu înseamnă doar un songwriting bun. În 2020 sunt necesare: un concept al proiectului, piesa să fie produsă bine, să fie mixată/masterizată bine, pentru că standardele oamenilor, ca sound, au crescut. Un set de poze mișto de promovare, un clip bine făcut și mai ales o constanță a proiectului. Da, este foarte greu, dar se poate și se poate cu bani puțini. E gratis să înveți de pe net să mixezi decent. Contează să înțelegi și unde te afli, geografic, temporal și muzical. De exemplu, nu cred că ar interesa pe nimeni în Turcia un proiect nou care sună a Duran Duran. Poate m-am dus cam mult, dar se înțelege ideea.
Contează feedback-ul ăsta despre care se tot vorbește, mai ales că, sincer vorbind, nu prea există nici presă de specialitate, dar nici consumatorul ăla înverșunat și cu un ochi critic format?
Nu știu care este feedback-ul despre care se tot vorbește. (râde) Da, nu există ce descrii aici. Mă gândesc că nu există pentru că nu există cerere. Mi se pare că interesul către muzică nu mai este la fel de puternic cum era în trecut. Majoritatea nu mai este dispusă să asculte albume întregi, motiv pentru care recenzia de albume ar fi redundantă, de exemplu. Pe de altă parte, dacă am fi bombardați cu proiecte muzicale din mai multe publicații, poate oamenii ar fi interesați de scena muzicală.
Dacă iubita ta, Muzica, s-ar lua într-o zi, și-ar face bagajele și ar pleca la părintii ei, ce ai face ca să o aduci înapoi?
Nu mă prind de întrebare. Te referi când rămân fără inspirație? E ok, se întâmplă foarte des asta. I shut down, asta fac. Primele două zile mă frustrez teribil de tare, dar apoi trag pe dreapta și fac alte lucruri care îmi fac plăcere. Sper că am răspuns la întrebare.
Hai să o dam mai pe clasic. Eu te știu din mai multe proiecte însă, sunt oameni care nu cunosc prea multe detalii despre tine. Dacă ai da un interviu de angajare, evident ca instrumentist/producător, ce i-ai spune despre tine viitorului tău boss, publicul, cât sa te facă favorit pentru post?
O să răspund exact ca într-un CV. (râde)
În 2007 m-am apucat de chitară. În 2008 am fondat trupa FunAttic, cu prietenii de la scara de bloc. Am înregistrat două piese, am dat două concerte și cam aia a fost. În 2009 am fondat trupa The Vlads cu Grim (ex-The Mono Jacks), Adi Spier (ex-Velsonics), Vladimir Proca (Ratb). A fost un proiect foarte mișto, din păcate a durat mai puțin de un an. Am revenit cu single cu ei acu’ doi ani, cred. În 2010 am fondat Running Clouds alături de Vlad Constantin. Am tras tare 2/3 ani și nu prea se întâmpla nimic. Așa că am decis să înregistrăm un album și să ne oprim. De pe acel album au ieșit două piese, dar sub numele de Vohn Toe. Poate la un moment o să îl termin de mixat și îl scoatem pe tot. Apoi am cântat surf rock cu Lucian Viziru cam jumate de an. În 2013, cred, sau era 2012? whatever… am început să cânt cu Delia. O parte din proiecte le făceam în paralel, în caz că nu iese la calcul cu anii. După un an cu Delia, am început să activez și ca session guitarist prin diferite studiouri, on and off pentru câțiva ani. Proiectul Delia s-a dus pe o pantă ascendentă și am început să fac și aranjamente pe lângă cântatul live. Alături de Michael Massier am orchestrat full concertele Deliei de la Sala Palatului: Pe Aripi De Vânt, Welcome to Deliria și Psihedelia. Acum doi ani am decis că vreau să intru în zona de producție/mixing/mastering. Am format cu Vlad Constantin o mică casă de producție MGNTC Music. În prezent am început o colaborare cu Global Records. Cam atât. Am câteva proiecte cu care colaborez constant: The Sonic Taste, Forêt Noire și Em44. Nu îmi setez limite la colaborări. Dacă putem să facem muzică mișto, let’s do it. Ah, și am făcut doi ani jumate de informatică la Universitatea din București.
Am zis că nu te întreb dar nu pot să nu. Te rog, explică-mi, de unde Forêt Noire și mai ales de ce “Circular Birds”? Personal, nu am putut asculta altceva zile bune după piesa asta. Cum au apărut minunățiile astea?
Cel mai bine la întrebare asta ar putea răspunde iRonic. Eu și Ironic ne-am cunoscut când eram session guitarist pe la DeMoga, iar el era producător acolo. Nu mai știu cum ne-am apropiat, dar a fost cu mulți ani mai târziu. Apoi am lucrat la câteva proiecte împreuna: Bad History – Putin (găsiți pe youtube) și am produs împreună o piesă de la Taxi, nici nu mai știu cum se numește. Am devenit prieteni buni. La un moment dat mi-a prezentat proiectul lui. I-am zis că îmi place mult și să mi-l dea mie să îl mixez. Apoi mi-a prezentat minunata idee cu Circular Birds: 5 soliști să scrie peste un instrumental, fără să știe ce face celălalt și să audă abia la final piesa completă. Cumva, m-a invitat și pe mine… mai mult m-a speriat decât să mă bucure, fiind prima mea apariție vocală pe o piesă. That’s kinda it. Îmi place foarte mult proiectul și cred că vom lucra mult împreună la el.
Cum arată, pentru tine, mediul perfect pentru creat? Ai o rutină, “ciudățeniile” tale de care nu te poți lipsi când te pui pe compus?
Nu cred că am vreo ciudățenie. Am nevoie de niște boxe decente, un microfon decent, o chitară, laptop-ul și cam atât. The sky is the limit dacă am asta. Când mixez, pisicii îi place să stea în cameră cu mine dar, recunosc, că și mie îmi place asta. (râde)
Ultima piesă pusă pe repeat:
Sunt două:
Скриптонит – Колёса (recomandat cu clip)
David Ramirez – Lover, Will You Lead Me?
Ultima piesă la care ai lucrat și crezi că-i de pus pe repeat:
Eu am două stări cu piesele la care lucrez. În primele 48 de ore după ce fac orice piesă, aia e cea mai tare piesă pe care am făcut-o, apoi o urăsc, apoi o iubesc iar. Așa că îmi e foarte greu să îți răspund la întrebare. Probabil piesa pe care am făcut-o ieri, dar întreabă-mă săptămâna viitoare și va fi alta.
Ce ai vrea să faci și nu ai apucat, încă?
Să lansez proiectul meu. Să lucrez cu artiști pe care îi apreciez dar cu care nu am lucrat până acum. Să îmi iau o casă cu curte.
Mai multe despre activitatea lui Alex găsiți pe: Facebook | Instagram
Foto credit articol: (c) Koss Photography
Foto copertă: (c) iRonic