Când din sânul lumii, pământul nu mai înmugurește sens, iar viermele devine rodul ros de fruct, te uiți cum ai putea să-ți așezi rădăcinile în cer. Să te sădești printre nori și zări și să-ți întinzi coroana către lume. Iar ea, fără chip de milogeală, să întindă mâna și să-și dreagă ispita între fructe de Frumos.
Copiii noștri, imaginează-ți, rod (și ei) al imaginației noastre, cum ar sări gardul în grădina cosmică cât să-și facă rost de o poală de vise necoapte. Cum ne rupeam și noi dinții, pe când eram creaturi ale altor imaginații, în poame verzi cu gândul la viața zemoasă și dulce ce are să vină. Privim înapoi ca într-un senin…
Dar totuși, să nu ne uităm pe noi în imagine, când cugetul e cântec la trecerea-ntre lumi. Aici se află în permanență creația lui Daniel Dorobanțu. În totală detașare de imagine, în deplin cuget la melodia dintre lumi. Dintrelume, acesta este tărâmul în care, de vreme bună, Daniel a ales să-și instaleze sunetul ca instrument de transformare a timpului în Frumos.
‘Isvoare de Senin’. Un tumult de liniști ce acoperă Universul care geme. Muzica nu mai reprezintă, ca în alte dăți, vesmântul care îmbracă ci, este sunetul oftat cu grijă de o tufă de bumbac ce-și conștientizează floarea. Stare ce vine din împăcare și dintr-un vast izvor de senin.
Îl puteți urmări pe DANIEL DOROBANȚU, aici: Facebook | Instagram | Website | Bandcamp
Nicolae Baldovin