Sunt genuri la noi care prind indiferent că îți convine sau nu. Strict legat de sfera metal, avem acest pagan/folk care, s-a înfipt în glie mai ceva ca țăranul lu’ Rebreanu sau stejarul lu’ Moromete. Nimic rău, mai ales că istoria și-a cam făcut de cap pe tărâmurile astea. Am zis istorie, căci tradiția, în toată vânzoleala asta ‘barbară’, aduce mai mult a mâzgăleala din asta de zici că e un soi de Maria Tănase cu corpsepaint. Adică e greu să identifici autenticul acolo unde și-au spălat toate neamurile astea straiele. Dar strecurând și strecurând și tot strecurând, lăturile pot deveni apa aia limpede în care să-ți oglindești chipul iar luciul ei să fie sincer cu tine.
Suntem de un naționalism care de multe ori dă în manea, în bagatelă, însă, nici asta nu cred că e chiar atât de rău. Important, cred, că este să ai/să simți, indiferent de nivelul de exprimare și înțelegere, un atașament faţă de neamul din care, evident, fără voia ta, faci parte. Atașamentul de orice fel, mai ales cel fără valențe academice, naște acea iubire neîngrădită, simplă, apropiată de adevăr.
Revenind la muzică, HARMASAR, proiectul despre care vorbim aici și care experimentează într-o zonă de care sigur v-ați prins, revin cu un single care încearcă să înmagazineze o doză de, hai să zicem, nou. Așadar, există pe această piesă niște influențe vădit lucrate în direcția asta a săritului în ochi/timpane, de progressive metal a la Enslaved. Da, de acord, și astea s-au mai întâlnit pe la noi, dar parcă e frumos când vezi că se insistă în bun-gust.
Ritmul acesta ca de horă oltenească, o bătaie d-aia de sărbătoare câmpenească, te introduce într-o stare de binețe chiar dacă, după cum declara Max Miller, vocalistul trupei, „piesa povestește istoria bătăliilor de la Iezerul Cahul și Roșcani purtate de Ioan Vodă cel Cumplit (10-14 iunie 1574), istoria celei din urmă încăierări ale lui Ioan Armeanul cu forțele otomano-tătare. Fără apă, înconjurat de turci, lipsit de tunuri, trădat de boieri, dar nepărăsit de oștenii săi și nepărăsit de călăreții cazaci chemați pentru bani dar rămași să moară de bună voie.” Tragedia din spatele victoriilor este, de multe ori, cântul ce rămâne în memoria neamului.
Mai departe, cei de la HARMASAR au declarat că piesa ‘XIII’ „va servi drept pod de trecere între primul album și ceea ce urmează.” Eu sunt curios dacă se va merge pe chestiunea asta cu progressive-ul sau dacă instrumentele tradiționale, care aici, deși se insinuează viguros, personal, nu ma simt deranjat de ele (dimpotrivă, melodicitatea lor, alegerea lor tonală, mi se pare chiar inspirată), se vor așeza stăpâne peste construcția muzicală.
HARMASAR pot fi urmăriți pe: Facebook | Bandcamp | Youtube | Instagram | Spotify
Nicolae Baldovin