FRINGEHEADS este un proiect înființat în primăvara anului 2016, în Oradea, România, la inițiativa a trei prieteni: Diana Dorneanu, Marcel Floruț și Gabi Burllau. Recent alăturându-se lor și George Alungi.
Ne-am zis să stăm puțin de vorbă cu Gabi în ideea asta de a ne lămuri mai pe îndelete cu privire la noul album, dar am ajuns să ne dăm seama că măsura lucrurilor, creative sau nu, o dă personalitatea autorului.
CVLT: Salutări! Ce mai faceți pe acolo, pe la Oradea? Cum se simte pandemia asta, atât din plan artistic, cât și uman, social, ca să zic așa?
GABI: Oradea traversează si ea pandemia, așa cum poate, fără a se distanța social de alte orașe, în această privință. Dacă inițial, mai ales în plin lockdown, s-a crezut că pandemia poate fi un motor al creativității artistice, s-a dovedit că izolarea e doar izolare, nu o reîntâlnire cu sinele, nici pe departe. Acum, alunecăm cu grație printre diversele opinii și încercăm să ne familiarizăm cu noile forme prin care muzica și arta încearcă să se manifeste, respectând regulile, nu-i așa?
Fringeheads este un proiect apărut în 2016 dar care abia acum scoate capul în lume mai serios. De ce a durat atât?
Fringeheads s-a conceput inițial ca un proiect lejer, de timp liber, fără nicio miză. Eu eram foarte proaspăt în branșă, ascultam discuri împreună, Marcel și Diana cântau deja de o vreme într-un ansamblu de improvizație liberă, așa că Fringeheads a fost mai mult un fel de respiro dintr-o serie de alte activități de studio. Dar, în timp ce alte proiecte, fără îndoială, mai serios aplicate, au eșuat, iată că am scos de la naftalina vechiul Fringeheads care a avut șansa să-și păstreze onestitatea de-a lungul anilor.
În mare parte, alături de echipajul de acum, ai mai lucrat și în alte proiecte, ați scos mai multe materiale în ultima vreme. Personal, sunt impresionat de fluxul ăsta de inspirație de care dați dovadă. Marcel zicea că de vina ar fi vinul tău. L-am gustat și tind să îl cred, asta ca să glumim puțin. Totuși, care e motivul până la urmă?
E și vinul, fără-ndoială! Însă, cel mai mult, cu siguranță, ajută background-ul cultural, muzical, iar dacă de mic ai fost impregnat cu tot ceea ce înseamnă cultură, și aici mă refer nu doar la muzică, atunci inspirația se racordează exact la ceea ce ești capabil în acel moment. Şi desigur, inspirația înseamnă foarte mult să renunți la o logică a lucrurilor care crezi tu că sunt raționale, pentru că, să recunoaștem, inspirația nu are nicio legătură cu rațiunea și logica.
Ce ar trebui să aștepte lumea de la Fringeheads și acest prim material, ‘First Date’?
Așteptările oamenilor sunt foarte diverse și cu siguranță sunt exact ca și așteptările noastre ale tuturor. Uneori ne regăsim într-o anumită stare muzicală, alteori nu, gravităm și noi printre senzații și stări, reușind să fim prea puțin obiectivi, ceea ce, uneori, e de bine. Oricum, lumea ar trebui să știe că e vorba de un material în buna tradiție rock’n’roll, cu tot ceea ce înseamnă asta popular, fără conotații conceptuale ori experimentale.
Diana vine cu o voce și o interpretare foarte mișto, cu inflexiuni și articulări ce te trec prin diverse stări. Cum și când s-a produs această colaborare?
Spuneam mai sus că era o vreme când făceam audiții de discuri, iar de regulă, când asculți muzică, ești de multe ori impulsionat să o și faci. Fără îndoială, așa a fost și cu Diana, încărcată fiind de muzică, a simțit poate dorința să se și exprime. Brian Eno spunea frumos despre primul disc Velvet Underground, că nu s-a vândut în foarte multe exemplare, însă toți cei care l-au cumpărat și ascultat și-au făcut o formație.
Ce muzică asculți? Te inspiri de acolo?
Muzică ascult în fiecare zi, aproape, cam de când mă știu. Fără îndoială, mă inspir de peste tot, cum ar putea fi altfel? Mă redelectez cu eternul senzațional Glenn Gould și Goldberg Variations, am ascultat azi și un muzician de mult uitat, Jobriath cu albumul său self/title din 1973, o poveste de la începuturile glam-rockului, voi trage o linie între The Chameleons, Throbbing Gristle și Walter Carlos și voi zăbovi în final la o șuetă cu Charles Mingus și al său fabulos Pithecanthropus Erectus din 1956. Desigur, sunt câteva repere de care mă leg în toate audițiile mele muzicale, însă e cert că încerc să acopăr toată plaja muzicală și să fiu și la curent cu ceea ce se întâmplă “nou”, însă, se vede deja cu ochiul liber, practic, chiar și în zona muzicii alternative, nu prea se mai întâmplă nimic nou, totul se reinventează și uneori iese muzică foarte bună, mă gândesc aici la acest superb grup irlandez, Fontaine DC precum și la cel mai recent Einsturzende Neubauten – Alles In Allem, care au reușit, cu un mesaj non-mainstream, ca de obicei, să fie în topul vânzărilor de vinil-uri din Germania. Muzica, în general, trebuie ascultată, și trebuie ascultată mult, altfel nu prea vom reuși să înțelegem nimic din ce se-ntâmplă în jurul nostru.
Muzica Fringeheads se vrea în afara oricărui tipar sau gen. Totuși, dacă ar fi absolut necesar de știut, cu ce ai asemăna compozițiile voastre? Ca stilistică, ca raportare la alte trupe de aici sau de afară…
Muzica Fringeheads poate semăna cu multe lucruri și e firesc să fie așa. Sunt reminiscențe din The Smiths, poate uneori liniile vocale te pot duce cu gândul la Mazzy Star, chiar și Pixies și-a avut rolul pe alocuri, uneori poate și Jefferson Airplane. Cred că e important să te revendici de undeva, altfel, rămâi fără substanță.
Știu că îți place să petreci timp în bucătărie și să gătești. Ce ar conține un fel de mâncare ce s-ar numi Fringeheads?
Evident, ar conține pește oceanic învelit într-o crustă crocantă din faină și bere, stropit apoi cu lămâie și servit cu un sos de vin alb.
“The sarcastic fringehead is a small but very hardy saltwater fish that has a large mouth and aggressive territorial behavior, for which it has been given its common name. When two fringeheads have a territorial battle, they wrestle by pressing their distended mouths against each other, as if they were kissing.”
Albumul ‘First Date’ va fi lansat Duminică, 30 August într-un eveniment care va cuprinde și o sesiune live exclusivă înregistrată în studioul Postanalog.
Mai multe informații pe pagina oficială a evenimentului smells like CVLT.
Urmăriți FRINGEHEADS pe: Facebook | Youtube | Bandcamp | Spotify
Nicolae Baldovin