Există undeva pe Bandcamp, printre multe altele, un proiect muzical românesc ce mi-a atras, cu adevărat, atenția. Este interesant că avem în față un proiect one-man band: River of Stone, care lansează în 2020 un material care-și construiește universul în jurul ideii de uitare – “Oblivion”.
Căderea cortinei înseamnă dezagregare cosmică, totul revine la liniște, sub acel șuier al vântului, primordial.
Uitarea, ca stare propusă aici, nu poate să fie decât ceva ce crește, ceva ce se coace bine până ajunge să se împlinească. Cel puțin la nivel esențial, ea vine peste tine, are alianță cu timpul, tu ești doar un simplu părtaș. “Am uitat” poate să fie aici, o binecuvântare, marchează un sfârșit. Cam asta este și cu muzică asta, nu cade ca o ghilotină, se dezvăluie în întreg materialul, îmi pare că urcă către ultima piesă – “Stardust”, care nu întâmplător sfârșește compoziția. Căderea cortinei înseamnă dezagregare cosmică, totul revine la liniște (liniștea de după “As Kingdoms Fall”), sub acel șuier al vântului, primordial.
Nu pot să nu-mi amintesc, din nou, de Dostoievski. Era acolo un personaj care expunea perfect genul acesta de dorință a uitării (este centrală și în piesa “Divided We Stand”). Personajul se tot întreabă de ce o forță mai presus de noi și-ar dori lumea așa cum este ea. Și de ce cel ce participă (era tuberculos) trebuie nu doar să accepte, dar să se și mulțumească cu starea de fapt. Ce are de câștigat providența din astfel de jocuri și de ce s-ar preta la așa ceva?
Nu știu dacă există un răspuns, dar e clar că cel care luptă, răzvrătitul învederat, tânjește la uitare, inclusiv la uitarea faptului că a uitat ceva, iar muzica subliniază perfect forța care pâlpâie pentru a se stinge.
Mai multe despre River Of Stone pe: Facebook | Bandcamp | Youtube
Bogdan Vicențiu (Bosko Vinko)