[Interviu] EMIL GHERASIM (Fluidian): “Gândesc muzica în culori, texturi, nuanțe, perspective și încerc să desenez sonor.”

“Veselia omului e ca mirosul florilor; ea nu se înalță din sufletele veștede.”

Aici ar fi trebuit să se găsească o introducere, însă am ales să sar peste. O să înțelegeți de ce de îndată ce pășiți în acestă minunată curgere în Frumos.

Salutare! Improvizația este percepută, indiferent de nivelul la care ea se desfășoară, de mintea umană, modernă sau nu, ca pe o socoteală ce dă cu virgulă. Ca pe un ceva elitist, o muzică, asta ca să fim mai specifici, pentru un anumit grup de persoane. În acel moment, se produce o închistare, o refugiere în ființă vecină cu îngrozirea. De unde crezi că pornește fuga asta către grotele interioare când omul primește ceva, hai să-i zicem, diferit?

Muzica, prin natura sa și prin caracteristicile fenomenelor sonore are efect direct asupra omului, atât fizic cât și emotiv. Pe lângă trăirile plăcute create, muzica uneori poate provoca și disconfort emoțional, la care fiecare persoană va reacționa în mod diferit. Uneori te atinge sensibil, alteori poate fi deranjant sau pur și simplu obositor. Aș putea să zic că este oglinda în care nu ai vrea să te uiți, dar nu poți să o refuzi. Este firesc ca unele genuri muzicale să atragă un anumit grup mai restrâns de persoane. Nu trebuie să fim cu toții la fel. Totuși, improvizația muzicală sau experimentarea unor teritorii sonore noi nu aș zice că produce neapărat o închistare. Procesul improvizației este unul destul de captivant pentru publicul larg, dar trebuie să recunosc că uneori se ajunge în situații extreme, unde se cam pierde muzica în sine și rămâne doar artistul singur în lumea sa, ceea ce de asemenea poate fi la fel de impresionant pentru unii și extrem de obositor pentru alții. Modul în care interacționăm în asemenea situații poate fi influențat atât de mediul social în care trăim cât și de temperamentul fiecărei persoane, de starea în care ne aflăm în acel moment. În timp s-a schimbat mult rolul și percepția muzicii. Este foarte important să încercăm să vedem deschis lucrurile, fără prejudecăți, din mai multe perspective, totodată, mi se pare absolut normal să păstram distanța față de ceea ce ne provoacă neliniște. Semenii oricum se găsesc și se regăsesc prin muzica lor.

Prin proiectul tău, Fluidian, descrii niște imagini care prind un soi de viață ca și când aș asista la un film ce se prezintă în fata publicului doar cu coloană sonoră. Ei bine, este muzica ta interpretabilă, adică își poate crea omul ce film, acțiune, dorește pe această coloană sonoră sau are o tematică precisă ce trebuie percepută ca atare?

Este foarte adevărată observația ta. Nu are o tematică clară, ascultătorul își poate imagina o poveste, un peisaj sau doar pur și simplu să plutească în adâncul texturilor sonore.

Ulterior, analizându-mi lucrările, mi-am dat seama că am de-a face cu o muzică fluidă, profund meditativă, texturală, atemporală, permanent schimbătoare, însă fără să-și piardă esența de bază, asemenea unui râu. Din această idee-concept a luat naștere și pseudonimul Fluidian. În structura interioară se conturează stări emoționale, redate sub forma unor picturi sonore minimaliste, ambientale, uneori chiar miniaturale. Picturalitatea în cazul acesta este de asemenea esențială.

Ador miniaturile, lucrurile minuscule realizate cu mare meticulozitate, ceea ce probabil se reflectă în tot ce fac, iar atunci, când aceste miniaturi sonore sunt plasate într-un spațiu virtual imens ele vor căpăta un alt aspect.

Atemporalitatea, pulsațiile plutitoare, spațializarea picturală a sonorităților, repetitivitatea continuă și transformările organice ale proceselor sonore îi conferă muzicii fluiditate. Astfel, ea poate deveni neutră din punct de vedere stilistic, ceea ce poate ajuta la interacțiunea cu un public mai larg, nefamiliarizat cu genuri muzicale cum ar fi ambient sau minimalism.

Neutralitatea stilistică îi conferă universalitate. Practic oricine poate să se delecteze cu ea, indiferent de preferințele sale muzicale.

Desigur, această viziune asupra propriei mele muzici este una foarte subiectivă, totuși este un punct de vedere care cred și sper că este foarte aproape de sentimentul real.

Instrumentele sunt de multe ori, în prezența unor spirite iscusite, niște prelungiri ale membrelor sau chiar membre în sine. Cum ar arăta Emil Gherasim dacă un maestru cosmic, un demiurg, ar crea un instrument după chipul și asemănarea lui?

Îmi imaginez un instrument de suflat cu corzi, care să nu necesite interacțiunea directă al unui instrumentist, rezonând și emițând perdele sonore texturale în funcție de starea de spirit în care mă aflu.

Există loc de întors când pătrunzi în Frumos? Adică, mai poți crea conștient îndoielnice pe care să le livrezi lumii? Te poți fâstâci în braţele Frumosului sau devii subiect la îmbrățișare?

Este greu de descris acel moment în care suntem sub influența sau în interiorul frumosului… este mult prea abstract. În același timp este extrem de subiectiv conceptul frumosului. Însă, ca să poți transcrie în ceva care să poată fi percepută ca atare este nevoie de o punte care leagă percepția noastră cu frumosul imaginar.

Ce îți oferă lumea asta spre ascultare ca apoi să poți livra, mai departe, sunetul de ascultat?

Sunt înconjurat zilnic de diferite sunete și trăiri sonore. Unele mă inspiră, altele mă deranjează, unele mă liniștesc, altele mă îngrijorează. Totuși, undeva la mijloc există o stare care pornește un proces în care îți vin idei pe care le poți dezvolta. În cazul meu este o stare de liniște interioară în care pot să mă exprim prin sunete sau prin alte mijloace.

Mai are arta, în speță muzica, suficientă vlagă încât să ne mai poată învăța ceva?

Ca să poți învăța ceva trebuie să fii foarte deschis și să lași să pătrundă în tine noul, necunoscutul. Cred că muzica este acel domeniu artistic care, deși este cea mai abstractă dintre toate, are calitatea de a ne atinge în cel mai adânc punct sensibil, ceea ce ne poate inspira să gândim și să înțelegem ce nu poate fi exprimat în cuvinte. Arta, în general, o văd ca pe o reflecție, o oglindire a gândurilor, o introspecție în care putem să devenim mai lucizi față de noi și față de mediul înconjurător, dar în același timp te poate delecta și deconecta de lume.

Dacă nu apare ceva neprevăzut, pe 22 Mai, în Urania Palace din Cluj-Napoca, este programat un concert alături de Daniel Dorobanțu. Ne poți spune, din viziunea ta, ce implică această apariție live?

Îmi doresc să îmbinăm cele două lumi sonore într-o poveste, cea futuristico-ambientală al lui Daniel cu atemporalitatea plutitoare fluidiană, întregindu-se cu un materialul vizual pregătit de Daniel. Ne-am propus câteva întâlniri și repetiții unde se vor concretiza multe idei la care lucrăm în momentul de față, dar din păcate situația actuală a pandemiei încă nu ne permite să știm sigur dacă evenimentul din luna Mai va avea loc sau nu, dar chiar dacă se va amâna, eu aștept cu nerăbdare!

În România, aș fi zis la nivel de cultură, dar se poate generaliza, există percepția asta că ceva, undeva, se greșește flagrant de lucrurile nu funcționează. Trebuie ceva schimbat la nivel de percepție cetățenească sau lucrurile sunt ok așa cum sunt, iar creșterea, așezarea asta în normal, va veni de la sine?

Este extrem de dificil de găsit un răspuns obiectiv și constructiv.

La un moment dat, parcă s-ar fi infiltrat în DNS-ul unora prostia, nepăsarea, superficialitatea, incompetența și lenea funcțională combinată cu un orgoliu exagerat, pierzându-se personalitatea, identitatea și mândria de a realiza ceva frumos și util, indiferent că vorbim de o instalație de apă-canal, de o ciorbă delicioasă sau de o creație artistică.

În același timp se resimte moștenirea din epoca – mai nou – mult regretată de “aur” care continuă să își lase amprenta negativă peste tot în jur încă multe multe decenii…

Cu toate astea încerc să nu caut greșelile altora și să mă concentrez la ce cred eu că am de făcut să găsesc soluțiile necesare și oamenii potriviți pentru a realiza ce mi-am propus. Ar fi nevoie de o schimbare radicală de atitudine față de tot ce facem. Să ne asumăm mai multă responsabilitate.

Să nu uităm totuși, că întotdeauna există oameni de excepție, pe care putem să ne bazăm, lucru care ne ajută să nu ne pierdem complet speranța, răbdarea, creativitatea și entuziasmul față de munca pe care o facem.

Primul gând după ce finalizezi o compoziție.

Oglindire / Reflecție. Este un sentiment foarte ciudat. În acele momente am impresia de parcă compoziția ar fi fost creată de altcineva, de cineva foarte apropiat în gândire, dar dintr-o altă lume sau de pe o altă planetă. Este ca și cum în momentul inspirației aș fi primit niște mesaje codificate, care printr-un proces inconștient se transmit mai departe. În același timp, când reascult rezultatul final, recunosc limbajul meu compozițional, deci este oarecum oglindirea gândurilor și sentimentelor care mă frământau sau mă bucurau în acea perioadă.

Ce alt artist crezi că ți-ar putea recrea muzica, dar cu instrumentele altor arte, cum ar arăta și mai ales cum ar fi primită aceasta?

Arta vizuală stă cel mai aproape de limbajul meu muzical. Pun foarte mare accent în recrearea vizualului din mine sub formă de muzică. Gândesc muzica în culori, texturi, nuanțe, perspective și încerc să desenez sonor. Efectul vizual poate fi foarte intens și suprareal, de vis, în același timp foarte animat, cu cadre în mișcare continuă lentă. Un film stop motion, cum ar fi Quay Brothers, cred că ar putea recrea o ambianță perfectă pentru muzica mea.

Dacă muzica ta ar scrie o carte, unde s-ar încadra ea? Crezi că le-ar fi mai ușor oamenilor să o pătrundă sau dimpotrivă?

Muzica mea are multă poezie suprareală, abstractă în interiorul ei, deci ar putea funcționa sub forma unor poezii. Eu totuși prefer varianta sonoră (zâmbește). Prin intermediul muzicii se pot transmite trăiri și sentimente care nu pot fi exprimate în cuvinte, poate și din acest motiv stă cel mai aproape de mine și de felul meu de a fi.

Există un plan din acesta bine stabilit în concepția Fluidian ca devenire muzicală în timp? Pe termen lung, pe termen scurt, tu alegi.

Conceptul Fluidian pornește de la o stare interiorizată, o poveste liberă contemplativă, care se tot schimbă pe parcursul discursului muzical, se metamorfozează, în funcție de starea emoțională spre care evoluează. Încerc să-mi las liberă imaginația, concentrându-mă la profunzimea și sensibilitatea texturilor sonore. De mic am fost atras de profunzimea peisajelor, gândurilor, spațiului, sonorităților. Ulterior gândindu-mă pare să fie o trăsătura caracteristică muzicii pe care o compun.

Totodată, sunt fascinat de atemporalitatea sonoră, adică acea senzație în care îți pierzi simțul timpului și al spațiului, când nu mai știi unde s-a început și cât poate să mai dureze, dar nici nu simți nevoia să se termine. Practic dispare aproape în totalitate tempoul muzical, păstrând doar pulsații ritmice. Însă, chiar dacă totul decurge liber, în timpul procesului urmăresc atent nivelul tensional și acea formă structurală nedefinită care îi dă sens discursului muzical.

În cazul coloanelor sonore realizate de mine pentru teatru, film, dans și proiecte de artă vizuală procesul de lucru, scenariul și viziunea regizorală schimbă mult acest concept de bază, dar totuși rămâne oarecum în aceeași zonă de minimalism ambiental textural. Domeniul teatrului și filmului m-a inspirat foarte mult, dar cumva în mod indirect, și asa cum ai sugerat și tu, muzica în sine conturează o poveste și imagini care pot fi interpretate în fel și chip.

Sonoritățile timbrale sunt create prin câteva tehnici instrumentale nonconvenţionale pentru chitară, cum ar fi suflatul între corzi sau folosirea arcușului, toate astea procesate live electronic. Sunt mici detalii tehnice, care au pus amprenta pe sound-ul și conceptul Fluidian.

De asemenea și în cazul ciclurilor de muzică electronică artistică, realizate de-a lungul anilor ca un fel de side project, am încercat să creez un cadru spațial atemporal în care experimentul improvizat, fantezia necunoscutului, se îmbină cu picturalitatea peisajelor sonore. Pare puțin abstract, dar cu atât mai bogat în imagine și viziune artistică.

Mai multe informații despre proiectul Fluidian găsiți pe: Facebook | Website

Cover foto: (c) Gáspárik Márton Pál