Traum este un trio bucureștean care a ajuns, nu știu cum, în sensul că s-au strecurat cumva, la cel de-al patrulea material. Numele acestuia e de o nuanță cât se poate de puternică și cu mult tupeu romantic. Practic, e un protest asupra ne-simțirii prin care-și trece caracterul, mândru precum o cabalină regală, omul modern. Da, cu toții avem o problemă cu toată lumea și se simte o încordare chiar și atunci când privim către noi înșine. Cred că și băieții de față gândesc că libertatea asta abundentă și perfect iluzorie, este de fapt motivul pierderii bunului simț.

Proiectul, ca să facem și niște introduceri, este pus în practică de trei tipi super mișto, anume: Dedi Grigoroiu (tobe și voce), Gigi Catrina (chitară și voce) și Mihai Andrei (bass și voce). Da, nu are neapărat importanță ce e cu ei, de unde îi mai știm, zic că e bine că îi știm, asta înseamnă că s-au mai încurcat cu niște treabă bună la un moment dat. “fuck democracy, I’m in love” este, și cred că v-ați dat seama din pasajul anterior, cel mai șmecher titlu de album peste care am dat în ultima vreme. Mai cool este faptul că vine de la un proiect autohton. E clar că ne e mai dificil să ne exprimăm în alte limbi și la fel de dificil să gândim și să simțim într-un limbaj străin. E și normal. Dar e aici o găselniță cât se poate de neașteptată și cu o atitudine potrivită. Să trecem peste totuși și să privim înspre celelalte aspecte. Păi fir-ar, că după ce citești titlul, dai peste copertă. Bam! Artă. Dacă titlul ăsta mega tare în simplitatea lui, exprimă atâtea, păi coperta, realizată de Dedi Grigoroiu, cu ajutorul Cătălinei Dinu ca model, pune și mai mult sens. Am mai spus-o de câteva ori, logica lumii ăsteia nu este nici vreo ghicitoare cu mii de sensuri, nici ascunsă nu stă precum comorile piraților, sălășluiește în lucrurile simple, sincere în profunzime. Nu vreau să insist pe imagini și alte astea fiindcă nu vreau să pierd celelalte detalii legate, evident, de planul sonor. Doar că ar fi plăcut să știu că insistați cu atenția și pe aspectele mai sus menționate.

Artwork: (c) Dedi Grigoroiu

Atmosfera de pe “fuck democracy, I’m in love” este una foarte punk-ish, un rock răzvrătit de început de anii ’90 de prin zona Seattle-ului, dar cu puternice influențe autohtone. Adică motive și expresie interpretativă ce a intrat parcă în pielea muzicii alternative de la noi. Camera de cămin, fum de țigară, tricou aruncat pe calorifer și o mâncare, aproximativă și ea, ce fierbe pe un reșou îngrăsimat de ani. Bun, dar așa s-a simțit la noi mereu aerul libertății, odată cu studenția/studențimea. Ne-am mișcat, atât cât am făcut-o, doar în jurul acestui principiu elementar de educație, ca să zic așa.

Deși pare un material făcut în “timpul liber” de niște băieți experimentați pe instrumente, ei bine, dacă îți reglezi bine senzorii, înțelegi că dai peste o lucrare construită coerent. Există o joacă, dar este desfășurată într-o anumită strictețe și totală cunoaștere. De aici și producția foarte bună care însoțește sunetul. România este o piață, mai mult o paiață, he, care suferă pe partea asta de punk și derivatele sale. E clar că mă refer aici la structuri clădite corect, în deplină calitate și cu o idee artistică cursivă, nu doar la proiecte ce apar în peisaj doar cât să ridice praful. Nu știu ce aş putea să mai adaug, ah, da: fuck democracy, I’m in love!!

Materialul se găsește integral și poate fi comandat pe: Bandcamp

Mai multe informații despre proiect găsiți pe: Facebook | Youtube

Cover foto: Dedi Grigoroiu

The following two tabs change content below.

Nicolae Baldovin

Editor / Rockstar at Cultartes Magazine