Emil Sfera este un pictor din Panciova, Serbia, care expune colectiv din 1990. Este laureat a două premii ale Salonului din octombrie de la Panciova, precum și a premiului pentru pictură din Voivodina pentru anul 2010 “Nađapati Kukac Peter“. Este membru al asociațiilor naționale și locale ale artiștilor plastici și a studiat la Paris în 1996 și 2003.
Artistul își va expune lucrările în cadrul festivalului Galactic Tick, iar cu ocazia asta a răspuns și la câteva din curiozitățile noastre.
Cum începe povestea pictorului Emil Sfera? La ce vârstă ți-ai descoperit vocația de artist plastic?
Imaginați-vă un băiat care stă hipnotizat în fața unui magazin de rame, în a cărui vitrină erau uneori două sau trei tablouri ale vreunui artist. Aveam să aflu mai târziu că erau reproduceri ale unor vechi maeștri sau peisaje mai de succes ale artiștilor locali. Totuși, fascinația mea pentru acele picturi la acea vârstă era atât de puternică încât m-a definit. După ce am văzut acele picturi, am fugit acasă, căutând modalități de a le copia, de a le face. Desigur, a fost amuzant pentru că nu aveam pensule, creioane sau vopsele pentru așa ceva. Am absorbit operele de artă ale vechilor maeștri din cărți, monografii și apoi enciclopedii rare.
Mai târziu am stat în fața unor mari opere de artă din marile muzee, dar până atunci eram deja suficient de avansat încât nu am avut nicio problemă să copiez un Vermeer. Știam deja asta, dar acel început al meu a fost ca atunci când îți iei schiuri și te pui pe vârful unui munte, și trebuie să cobori. Iar în acel moment te sperii, dar vei coborî și vei fi fericit că ai făcut-o. In școala elementară am fost obsedat de desen și pictură și nimic altceva nu m-a interesat cu adevărat.
Ce reprezintă pictura pentru tine? Ai o rețetă anume pe care o urmezi atunci când pictezi?
Actul artistic este complex, ridică o tragedie sau o poveste de viață în întregime la un nivel universal și este o luptă artistică care implică exprimarea emoțiilor. Numai limbajul artistic poate avea un răspuns real și demn la lucrurile care contează. Fie că vorbim despre climă, câmpie, despre zona Banat, sate, case cu fațade specifice, interioare și toată viața pitorească de stradă, totul a fost mereu acolo undeva în subconștientul meu.
Mecanismul de pictură al unui artist se axează pe câteva momente esențiale prin care te străduiești toată viața să creezi un tablou ideal. Pe mine, clima Banatului, cu toate mirosurile și gusturile zonei, m-au condus la o sarcină artistică grea, și singura posibilă pentru mine.
Celebrul poet Miroslav Antić a spus odată: „Banat, este când te întinzi în iarbă și doar ridici mâna și atingi cerul.” Sunt norocos că viața m-a transformat devreme într-o forță, și de care eram conștient că există. Și asta este și munca mea. M-a ținut să merg toți acești ani și, din fericire, este genetic în mine, așa că stau mult timp în studio în fiecare zi. Mă interesează ornamentul de pe clădire care se repetă pe capul patului sau al dulapului, coroanele care sunt așezate ritual la marile sărbători, conform denumirii expoziției, și care au simbolismul „Dragostei neîntrerupte”.
Ce sentimente te încearcă atunci când te afli în fața șevaletului?
Jocul este la baza tuturor artelor, ca un joc de șah, deschiderea unei probleme, aruncarea pieselor, navigarea mentală și îți pornești nava în necunoscut, dar încă în lumea pe care o creezi pentru tine. Îți cauți imaginea ideală și te miști ca un copil într-o mansardă prăfuită sperând să găsești jucăria ideală. Îți cunoști priceperea și meșteșugul și cu toate acele „arme”, intri în subconștient și navighezi.
Când sau cum îți dai seama că ai epuizat tot ceea ce ai avut de spus într-o lucrare?
Suntem asemănători acelei furnici dintr-o poveste care s-a dus la Ierusalim, iar când a fost întâmpinată de animale mari, au întrebat- o – unde mergi – iar ea le-a răspuns: „Mă duc la Ierusalim”, la care au spus: “cum poți merge la Ierusalim atât de mică” – iar ea le-a răspuns – “dar eu am pornit și voi muri pe drumul spre Ierusalim.”
Ai momente când nu-ți iese deloc ceea ce vezi cu ochii minții și reiei sau abandonezi o pictură?
Un tablou este un lucru viu, este un proces de gândire și ca atare, niciodată terminat. Un tablou este o artă care, dacă nu are propriul fir de dezvoltare, dacă nu este construită în timpul picturii, atunci este doar o execuție care ilustrează o idee. Imaginea trebuie să aibă propria dezvoltare, expansiune și caracteristică proprie.
Ce părere ai despre direcția actuală în pictura românească și cea mondială și despre tehnicile de realizare?
Astăzi, oamenii trec pe lângă o clădire, un obiect, un peisaj, dar nu văd ce vede un artist. În arta vizuală de astăzi, „din păcate”, există multă necinste, amatorism, minciuni, cacealma. Suntem înconjurați de creativitate fără sens pentru care nu știi de ce a fost făcută, nici nu o înțelegi, nici nu știi ce să faci cu ea. Bineînțeles că există oameni care se vor mulțumi cu micile, ieftinele, superficialele lucrări, așa că să creezi rapid o lucrare devine un scop, un fel de vârf pentru unii. Împotriva celor cărora le lipsește entuziasmul, catharsisul, respectul pentru valorile serioase în artă și fără soluții ușoare.
Care a fost cea mai “încărcată” (cea mai plină de emoție, care a stârnit ceva la nivel personal) lucrare a ta?
În urmă cu douăzeci de ani, am făcut un tablou în care un fotoliu era prezentat în toate artificiile lui de culori, iar acel tablou stătea în atelierul meu și tot timpul era un fel de gol, schițat și neterminat. Abia în această primăvară m-am gândit să pictez o pisică așezată și bucurându-se de acel fotoliu și acela a fost momentul în care pictura s-a terminat oficial, a prins viață pentru că viața este prezentă în ea sub forma unui animal frumos.
Ce ne poți spune despre expoziția din cadrul evenimentului Galactic Tick Festival? Cum crezi că se modelează ea cu tematica festivalului și la ce ar trebui să ne așteptăm?
Arta românească este într-adevăr plină de talente minunate și mari creatori care trec dincolo de România și îmbogățesc scena artistică europeană, în această măsură sunt mândru pentru că eu, ca român care trăiește în afara României, îmi prezint creativitatea la festival. Văd acest festival ca pe o nevoie urgentă de a aborda în sfârșit lucrurile esențiale reale și întrebările vieții și văd arta ca salvator al planetei și al rasei umane. Arta este un factor foarte important în dezvoltarea civilizației fiecărei ființe umane, în special a copilului, îi încurajează creativitatea. Dacă nu o punem în valoare prin cultură și educație, sau nu o suprimăm altfel, așa cum se face astăzi, vom crea în schimb doar o persoană care interpretează ceea ce alții creează pentru el. Astăzi, din păcate, atitudinea lumii moderne față de artă este condiționată de profit. Într-o astfel de artă, atractivitatea este dominantă, nu creativitatea. O astfel de artă este doar un spectacol pentru a atrage atenția și a face bani.
Ce ar trebui să știe lumea despre tine și nu știe încă, dar va afla la Galactic Tick Festival?
Sunt un artist care creează o imagine într-o formă clasică, pentru că există nenumărate idei de creativitate fără a fi nevoie să schimb mediul în care lucrez. Am dezvoltat un concept care este poate mai apropiat de Voivodina și Banat, din cauza spațiului și simplității ei, dar și datorită bogăției și amestecului de culturi și tradiții pe care multe popoare le-au adus în aceste zone. Aș spune, o pajiște frumoasă cu diverse flori. Probabil că am simțit în copilărie cerul mare al Banatului și am rămas fascinat de acea priveliște. Pictez lumea din jurul meu și adesea o reduc la forme simple. Exprimarea puterii cu simplitate, mi se pare, adesea un drum dificil.
Îl puteți urmări pe Emil Sfera pe:
Website | Instagram |
Accesul la evenimentele desfășurate în cadrul Galactic Tick Festival este gratuit și se face pe bază de formular, în funcție de activitatea pentru la care optați să participați. Toate formularele pentru evenimente sunt disponibile aici.
Mai multe informații despre Galactic Tick Festival găsiți, pe:
Facebook | Instagram | Official Event
Eveniment organizat de: ACT Negura
Materialele vizuale sunt realizate de Daniel Dorobanțu.
Nicolae Baldovin