Ioan Popovici, unul dintre cei mai prolifici artiști timișoreni din scena alternativ în ultima perioadă. De-a lungul carierei, a făcut parte din mai multe proiecte locale de rock alternativ ca, Effect, Flare și mai apoi, Flarehead. În acest moment, Ioan a pus bazele unei noi trupe în care elementele principale îl reprezintă vibe-ul, energia și inspirația personală.
Cu o abordare ce se încadrează, din punct de vedere stilistic, între acel pop-rock/ska cu influențe clare de undeva de peste ocean și un rock alternativ cumva tipic pentru plaiurile noastre, Ioan Popovici încearcă, prin abordarea lirică mai ales, să propage în spațiul muzical autohton un mesaj pozitiv, cu o energie nouă.
Cu ocazia lansării merch-ului, a primului EP, dar și multe alte chestii super cool de care s-a tot ocupat, am stat puțin la vorbă cu Ioan ca să aflăm mai multe.
Salutare, Ioan! Lumea are tendințe să compare, să alăture, să judece după ceea ce cunosc deja. Care este elementul distinctiv, ceva-ul tău muzical?
Din ce am observat, mai ales din feedback-ul primit, se pare că piesele pe care le compun și energia pe care încerc să o transmit, sunt primite cu brațele deschise de către public. Am încetat să mai fiu atent la trend, mi-am dat seama că cel mai important pentru mine este să fiu autentic. Cu alte cuvinte, să fiu ca artist, prin textele și compozitiile mele, exact așa cum sunt în viața reală, asta cred că este cel mai important pentru un creator de orice fel.
În ultima vreme fie pare că ești peste tot, fie că ești ocupat cu câte o melodie sau o colaborare. Devine vreodată extenuant? Sau tocmai bucuria cu care faci muzică te ajută să înfrângi orice urmă de oboseală?
Conceptul de oboseală nu prea există pentru mine, în momentul în care mă pun să compun noi piese, singura problemă care apare este timpul, care este destul de limitat, ținând cont că există și alte ocupații în viața mea. Incerc doar să fiu constant și să îmi acord cel puțin 30 de minute pentru compus în fiecare zi. In acest ritm, iată, că am reușit, după aproape doi ani, să fac cateva lucruri interesante, de care sunt foarte mândru.
Important este să nu încerci să grăbești lucrurile și să le crești organic, fiindcă doar așa rezultatele sunt cele așteptate.
Când ascultătorii își fac timp și parcurg piesele tale, cu ce vrei să rămână la final?
În general, încerc să compun piese care să poată fi proiectate pe mai multe layere și story-uri interioare, cum ar fi, relațiile personale, problemele de zi cu zi, dorințele cele mai simple sau visele cele mai înaintate. Dar, în cea mai mare parte, scopul meu ca artist meu este ca fiecare persoană care ascultă muzica mea să își găsească în interior puterea necesară pentru a face lucrurile pe care și le dorește.
Cred că în fiecare din noi există, într-un fel sau altul, puterea aceasta care te poate impinge să faci lucruri extraordinare, doar că prea puțini au curajul să o caute, să o descopere.
Practic, îmi doresc ca după ce ascultă o piesă de-a mea, să se declanșeze în fiecare ascultător acel impuls, acea forță care să îl facă pe acesta să depășească orice temere care i-ar putea sta în calea îndeplinirii viselor sale.
Ce dă gustul într-o piesă? Dacă ne-am referi la ea ca la un fel de mâncare e simplu, o reglezi din sare și piper. Aici cum stau lucrurile?
Am căutat foarte mult timp acest răspuns și m-am bucurat foarte tare când am reușit să găsesc ceea ce pentru mine se prezintă ca rețeta perfectă. Nu sunt foarte ușor de mulțumit, sunt foarte exigent cu ceea ce fac, deși poate nu pare, astfel că nu fac niciun compromis când compun o piesă.
In trecut s-a întâmplat asta, din păcate, am avut piese în care am compus un refren foarte reușit, am avut și o strofă bună, dar am avut o parte care nu îmi plăcea la fel de mult, cu toate astea am hotărât să o păstrez. Ei bine, când a trebuit să o cânt live s-a văzut diferența, fiindcă pe scenă eu sunt foarte sincer, nu pot să joc un rol, nu fac actorie și nu încerc să păcălesc publicul sub nicio formă.
Am învățat din asta și mi-am dat seama că nu trebuie să mai fac compromisuri, fiindcă doar așa am văzut că reușesc să scot piese în care feedback este unul într-adevăr pozitiv și corect.
Spune-ne, te rog, mai multe, despre cum a început colaborarea cu Sandro Machado. Cum s-a legat totul?
Totul a început în urmă cu trei ani, când activam în trupa FlareHead și căutam un vocalist trăznet. Atunci basistul nostru ni l-a recomandat pe Sandro Machado. S-a creat o conexiune instantă, fiindcă în muzică este exact ca în viață, când lucrurile bune se atrag, nu trebuie să te mai chinui să le faci să meargă.
După aproape doi ani drumurile noastre s-au despărțit, dar am rămas prieteni și iată că după o întâlnire neprogramată la un eveniment lunile trecute, amândoi am venit cu ideea să facem o colaborare pentru una sau două piese.
La șapte zile după această conversație totul s-a concretizat în două clipuri minunate și o colaborare deosebită care, cel mai sigur, se afla abia la început.
Care e primul gând după ce finalizezi o compoziție? Sau, să luam cazul cel mai recent, colaborarea cu Sandro.
După finalizarea unei piese apare acest sentiment frumos că ai reușit să duci la capăt o simplă idee de la care ai plecat și să faci o compoziție pe care să o arăți lumii. De multe ori, mă folosesc de acest sentiment, de acest gând, chiar în timp ce lucrez la piese noi, și chiar îmi spun ” haide, să vezi ce fain o să fie când va fi totul gata,” iar acest gând mă face să merg până la final.
Ziua în care reușesc să lansez o nouă piesa se simte, efectiv, ca o zi de sărbătoare, fiindcă o simt ca pe o victorie în această luptă cu mine însumi, un pas înainte către îndeplinirea visului meu.
Într-o treabă d-aia “știați că:”, legată de Ioan Popovici, ce ai pune după două puncte?
Că sunt pasionat de fotografie, în special cea pe film, și de tot ce ține de aparatele foto vintage. Imi place, atunci când am timp, să fac drumeții pe munte. De multe ori merg și cu cei mici în astfel de aventuri, în care stăm pe munte și ne bucurăm de natură.
Filmul meu preferat e Top Gun și sunt mare fan Elon Musk.
Ce ai visat că o să ți se întâmple ca artist vs. Ce ți se întâmplă de fapt:
Poate mi-aș fi dorit ca unele lucruri care mi se întâmplă acum să le fi făcut posibile sau să se întâmple când eram mai tânăr. Dar nu mă plâng, până acum lucrurile se leagă destul de bine, iar vârsta, până la urmă, vine cu un munte de experiență și, deci cu maturitate, ceea ce m-a ajutat să ajung unde sunt.
Desigur, ca orice artist din zona asta rock’n’roll am visat să cânt pe scene mari, în fața unui număr mare de oameni, dar sunt convins că vor deveni realitate și astfel de dorințe, important este să nu renunți la ele.
Faptul că mă pot bucura alături de un public călduros la fiecare concert este un lucru care mă face să mă simt norocos, numărul, până la urmă, nu înseamnă nimic, cel mai important pentru mine este ca cei prezenți să rezoneze cu muzica mea, fiindcă asta mă face să merg mai departe.
Dacă melodiile tale ar fi un soundtrack pentru un film, ce ai alege? Care ar fi filmul?
School of Rock, clar.
Dacă cineva ți-ar lua muzica din suflet, ce ai așeza în locul ei?
Cred că aș înlocui-o cu ceva care mi-ar da posiblitatea să ajut oamenii să își găsească motivația către îndeplinirea viselor.
Desigur, este foarte dificil să îmi imaginez viața fără muzică, fiindcă visez să fac asta pentru tot restul existenței mele fizice. Chiar mă imaginez, un bătrânel așa, la vreo 80 de ani, cu o chitară electrică în mână, cu degetele slăbite, dar care refuză să se oprească din cântat și care încă mai țopăie pe scenă.
Este un fapt de care mi-am dat seama recent, chiar când am inceput acest proiect, adică în urma cu vreo doi, trei ani când am realizat că doar așa pot funcționa și că muzica îmi oferă, de fapt, stabilitate.
Pe 29 februarie ai susținut un concert în Timișoara, alături de Melting Dice. In cadrul acestui eveniment a fost și lansarea primului tău EP, ai lansat și o linie de merch, s-au întâmplat multe lucruri mișto. Ne poți spune mai multe?
A fost un concert alături de prietenii de la Melting Dice, un eveniment care a iesit foarte fain și în care am simțit multă energie din partea publicului. Așa este, am lansat oficial și primul EP în formatul acesta nou cu care mă prezint live. Acesta a fost disponibil în format fizic la concert, alături de câteva produse de merch pe care, de asemenea, le-am lansat recent și pot fi accesate pe site-ul meu ioanpopoviciband.ro.
Cei prezenți la concert au fost foarte receptivi, chiar și pe social media, feedback-ul a fost unul foarte bun. Lumea începe, ușor-ușor, să înțeleagă că activitatea artiștilor independenți depinde și de implicarea lor efectivă în existența acestora, prin achiziția de bilete la evenimente, de materiale fizice sau produse de merch.
Chiar vreau să mulțumesc tuturor public pentru tot sprijinul pe care l-au arătat în tot acest timp proiectului Ioan Popovici!
Ce planuri ai în continuare?
Imi doresc să finalizez albumul la care lucrez deja, am câteva piese deja gata, dar mai e drum lung până să întrezăresc măcar luminița de la capătul tunelului. Deci, lucrez mai departe la piese, trag tare în studio, împreună cu Atti, să iasă totul perfect. Și, desigur, dacă totul merge cum mi-am plănuit, în toamna, să facem câteva concerte de lansare a albumului. Poate un turneu național, în mai multe orașe importante din țară. Sperăm! Fiindcă cel mai important în drumul nostru, indiferent de finalitatea lui, este să sperăm și să fim pozitivi. Mulțumesc mult pentru interviu, guys!
Mai multe despre Ioan Popovici găsiți pe:
Facebook | Instagram | Youtube
Cover foto: (c) Hegyes Tiberiu
Nicolae Baldovin