Utopia este o trupă de care te atașezi, mai întâi, așa prietenește, amical, ca apoi să vrei ceva mai serios. Şi nu durează mult până începi să cauți detalii, să cotrobăi după indicii și, mai ales, să șlefuiești la butonu’ de rewind mai ceva ca un meșter din ăsta priceput și atent la detalii.
Croșetând un indie-pop cu adieri de regat proaspăt ieșit din UE, Utopia este genul de proiect care nu îți lasă impresia că băleşte la un succes imediat, făcut pe genunchi, gen o chinezărie din asta de-o găsești pe piață. Bun, tarabele sunt în fel și chip, la fel și oamenii care trec prin fața lor. Important este să te menții într-o limită și într-un bun-simț omenesc. Uite că băieții ăștia chiar îmi lasă impresia unor adolescenți bine-crescuți, care își cunosc limitele, dar și nemărginirea viselor. Cred că e cumva normal să ai măsura valorii pe care o deții la un moment dat, să cântărești și să îți așezi din când în când, elegant, cât să nu te vadă toți, gulerul cămășii artei pe care o îmbraci.
Lumea reală a murit, trăiască lumea reală… de pe rețelele de socializare! Zic asta pentru că, într-o societate reală de-a binelea, și sunt cât se poate de sigur, se apucau de altceva și nu dădeam de Utopia. E o utopie să crezi asta, ai zice. Se poate. Nu vreau să dezvolt.
“Call Me”, așa se numește piesa care mi-a intrat în vizor pe când răsfoiam la un facebook, vai! ce carte plicticoasă, răsuflată și îmbâcsită de idei și ideologii care mai de care mai strâmbe. Bun, să revin. M-a atras vibe-ul ăsta british al piesei, însă, tot așteptam un soi de impuls, de undeva din chitară, ceva care să mă miște la propriu. Există o blândețe în sound, dar sunt încrezător că va trece cu timpul, sper doar să nu se ajungă la românisme. Înțelegeți ce vreți de aici!
CVLT: Salut! Utopia este un proiect care pe mine, sincer îți zic, m-a surprins. În primul rând, prin abordarea stilistică, apoi poate prin faptul că sunteți români. Cum s-a ajuns la stilul ăsta indie-pop cu vădite accente british?
Cristi: Salutări redacției CVLTARTES ! Întregind formalitățile, mulțumesc pentru interviu.
Stilul care a ajuns să definească Utopia este exact cel pe care l-am dorit. Și nu spun asta referindu-mă strict la faptul că l-am „programat”, ci l-a faptul că ne-am pus amprenta personală începând de la compoziție, felul în care înregistrăm o chitară sau tragem vocea, până la mix-master care sunt făcute de mine. British nu știm neapărat cum a ajuns muzica noastră, poate e strict amprenta mea personală, am făcut așa cum am simțit.
Ce asculți? Îți cauți inspirația la artiști mai mult din afară sau de pe aici?
Am o paletă destul de largă de artiști pe care îi ascult, pornind de la Paganini și Chopin la Nirvana, Beatles, The Doors și Johnny Cash. Nu caut neapărat inspirația într-un artist și muzica lui, îl las pe el să mă influențeze în timp, lucru care cred că se întâmplă mai mult cu cei din afară. Spre exemplu, blues-ul se simte uneori în compozițiile mele, el m-a făcut să descopăr mult mai mult chitara, așa că mi-a rămas lipit de degete.
Ultimul album/piesă care te-a marcat, dar la modul crunt:
“While My Guitar Gently Weeps”, The Beatles. Nu știu de ce, dar mi-a marcat liceul. Mirosul de clădire veche, coridoarele lungi și reci, fiecare pas pe care-l făceam vibra aceleași acorduri din melodie. Mă bântuie melodia asta și astăzi, o ascult destul de des. Au fost și alte melodii care m-au marcat după, ele au trecut, ea nu.
Zona asta Indie, îndeosebi la noi, se află într-o ușoară stare de acalmie, dar și suferă de suprasaturație. Crezi că mai e loc de încă un proiect, mai ales atât de tânăr? Ce ați aduce proaspăt în peisajul asta?
Probabil nu mai este loc, dar nu mă deranjează să-mi fac singur. Îmi place să experimentez, să schimb, să revin și să plec iar, altfel mă plictisesc eu. Utopia nu cred că ar putea să lase loc de monotonie… într-o zonă a muzicii în care se tinde să se întâmple chestia asta.
Ce este mai important când pornești un proiect muzical nou, să inspectezi mai întâi piața și apoi să creezi sau te pui pe compus și apoi vezi tu dacă îți faci loc?
Cred că este nevoie de un echilibru. Nu poți nici să cânți ca acum 100 de ani, dar nici să renunți la stilul care îți place pentru vânzare. Este important să știi cui te adresezi pentru a ști cum o faci.
Mai poți ‘agăța’ cu o chitară rece pe culoarele școlii, în cămin, pe undeva sau a devenit o ‘tehnică’ învechită rău de tot?
Îmi doresc să cred că da. Nu cred că am făcut asta vreodată, cel puțin nu intenționat, pentru că am cântat de destul de multe ori public la o chitară acustică. Atrage priviri totuși, cu siguranță te faci observat.
Cum arată lumea în care tu ești deja un rockstar, mega celebru, realizat bine de tot? S-ar ajunge pe Marte? Românilor le-ar trebui viză să meargă acolo? S-ar mai mânca shaorma în România? Mă gândesc că te mai joci cu imaginația în direcția asta și cred că e cumva normal să o faci.
Chiar vorbeam zilele trecute despre avansul ăsta tehnologic cu prietenii. Nu știm ce bogății se ascund pe Marte, poate o să ne batem toți pe locuri să ajungem acolo, sau o să fim nevoiți să fugim. Ceea ce știu e că viitorul e atât de incert încât, după câteva frământări îndelungate de genul, îmi ia creierul foc. Şi mai știu că shaorma nu dispare din România, ba mai mult, ajunge pe Marte.
Știm că, în general, aceste două chestiuni nu prea se împacă, însă, poate pasiunea deveni o profesie?
Este ideal. Cred că viața fiecăruia ar deveni înzecit mai bună dacă pasiunea sa ar deveni o profesie. Păcat că nu prea se încurajează asta.
Dacă tot suntem aici, este România o țară în care devine absurd să te gândești că îți poți clădi o familie, pe care să o și susții, cu banii câștigați din rock?
Da, este. Dacă, în general, muzica nu este atât de mult susținută în România ca în alte țări, rock-ul este defavorizat crâncen de rău. Realizarea profesională în muzică este o loterie, în rock-ul românesc biletul câștigător este aur pur.
Ce ar trebuie să știe lumea despre tine și despre Utopia și încă nu ai spus?
Avem un plan destul de bine clădit în minte pentru ceea ce urmează să facem atât în viitorul apropiat, cât și cel depărtat. Vrem să ne extindem profesional și muncim destul de mult, pentru ca Utopia să nu fie nici hobby, nici joc.
Toate mișcările pe care le facem apar pe Facebook și Instagram, vă invităm să stați aproape de noi. Simțiți muzica și dacă vă place, împărtășiți-o!
Mai multe detalii despre UTOPIA găsiți pe: Facebook | Youtube
Foto: (c) Utopia
Nicolae Baldovin