Un material se oprește în devenire, de cele mai multe ori, în gardul primei impresii, în primul sunet, în prima imagine. Tot de atâtea ori, uităm să încercăm, măcar, să înțelegem absența evidentului. Ce e dincolo de planul imediat al percepției devine o străinătate care tinde să nu se întoarcă niciodată în și către noi. Poate de aici nevoia de a analiza mai în amănunt si cumva în afara muzicii, materialul propus de Orkid. Ieșirea voluntară de pe o cale dată reprezintă o formă de revoltă, o înțelegere altfel a lucrurilor, iar acesta cred că este mesajul interior al pieselor de aici.
Orkid este un nume ce a crescut inseminând în conștiința ascultătorului de variațiuni alternative, în acest caz o combinație de shoegaze și post-rock, un soi de calitate a brandului. Profesionalismul în spațiul autohton capătă uneori valențe de înțelegeri amicale, de genul ‘făcut cu ochiu’ de la o masă ferită într-o cârciumă afumată’. Ei bine, aici e ceva mai mult. O corectitudine în exprimarea profesională ce te duce cu gândul, chiar dacă poate nu e chiar așa, la un business gândit în detaliu, încă dinainte de a ieși din fașă.
Totuși, zic să nu ne îndepărtăm prea tare de tema principală, sau de ceea ce cred eu că reprezintă această temă. Starea de deraiat presupune pierderea direcției, alunecarea de pe un făgaș al normalului. Asta dacă ne uităm la definiții de dicționar, cuvinte tipărite și moarte acolo. Ce însemnă, totuși, normal? Ce înseamnă direcție și cine este garantul acesteia? În cazul ăsta, deraiat, cred că poate să fie și cineva care rupe cu o stare actuală, care trece către un cu totul altceva, care nou fiind, pare nefiresc, neașezat față cu situația inițială. Prin deraiere se produce, deci, o mutație, vezi ce n-ai văzut, simți ce n-ai simțit, dar ai și o spaimă a viitorului gol, a smintelii. Deraiat poate să fie și cel ce pierde iubirea, și cel ce pierde statutul social, și cel ce pierde mântuirea, dar și cel ce le găsește, pentru că, deraierea este doar pasul de trecere.
Toate astea le-am simțit și așternut imediat în aceste rânduri când am ascultat noul material Orkid, trecând prin muzică, versuri și chiar grafică. Sunetul este în căutare, scormonitor cu interioritatea, nemulțumit cu starea de fapt. Versul, în română de la început până la sfârșit, atinge temele sensibile ale celui deraiat – “acasă” și “căderea”, o face lin și tărăgănat, iar vizualul, de influență cyberpunk, întărește ideea de anormal, de nouă spațialitate.
Senzația de straniu traversează întreg materialul, nevoia de a înțelege se simte în monotonia de chitară, întreruptă din când în când, de revoltă. Exemplele cele mai bune fiind piesele “Cucapunzid” și “Deraiat”, care pendulează magistral între paroxisme sufletești.
Evenimentul de lansare pentru “Deraiat” va avea loc pe 8 August la Arena Tei din București. Detalii suplimentare despre acesta se află pe pagina oficială.
Mai multe despre ORKID găsiți pe: Facebook | Bandcamp | Spotify | Youtube
Bogdan Vicențiu (Bosko Vinko)