VLAD Ilicevici este genul de artist complex care întoarce artele pe toate fețele, asemeni unui critic activ, un soi de antrenor-jucător, ce duce gândul, impresia, în practică. Orkid, proiectul muzical din care face parte, este o entitate cu totul aparte pentru underground-ul ăsta arid de la noi. Urmează o lansare la Arena Tei, dar și o perioadă incomodă tare. Despre ele am discutat aici.
CVLT: Salutări! Cum stau lucrurile în perioada asta? Este cumva aceasta cea mai dificilă perioadă prin care poate trece un proiect muzical?
VLAD: Salut! Nu pot pretinde că dețin adevăruri de-astea universale, dar cred că e foarte greu pentru mulți oameni care fac muzică. Cu siguranță este îngrozitor de greu pentru cei care depind de cântările live. Sunt oameni care trăiesc din asta, pentru ei e catastrofală perioada prin care trecem. Apoi sunt trupe mari al căror marketing depinde de gigantice turnee globale, care evident s-au anulat, drept care încasările au căzut în cap anul ăsta, iar materialele recent lansate au vândut cu siguranță mult mai puțin în format fizic și în promoționalele aferente.
Pe de altă parte, în momentul în care lumea se oprește, sau mai degrabă rămâne la ralanti, măcar o parte din muzicieni au mai mult timp liber să compună, să conceptualizeze, să se definească sau redefinească.
Pentru noi e în primul rând greu pentru că nu mai cântăm atât de des live. Ăsta e unul din motivele esențiale pentru care facem ce facem, să dăm și să primim energie, emoție și tot felul de feed-back de la cei care sunt în fața noastră când performăm.
Apoi, am lansat un EP, Deraiat, la începutul lock-downului, un material de care suntem cât se poate de mândri, care ar fi trebuit să fie urmat de un mini-turneu, care evident nu s-a mai întâmplat. Toate planurile legate de release-ul ăsta și de încă două care îi urmau, până în toamna lui 2021, au trebuit regândite from scratch.
Din nou, pe de altă parte am avut mai mult timp să lucrăm la muzică nouă, să o rearanjăm pe cea veche, să exersăm exponențial mai mult, drept care să progresăm ca performeri.
Omul este o ființă ce s-a adaptat la auspiciile la care Natura l-a supus de-a lungul istoriei. Crezi că se poate obișnui și cu acest mod de viață sub semnul pandemiei? Reprezintă, până la urmă, acest mod de viață restrictiv și o soluție de îndreptare comportamentală? Cu alte cuvinte, există și o parte plină a paharului?
Nu cred că pot să îmi dau cu părerea asupra evoluției umanității, de fapt cu siguranță nu o pot face într-un mod relevant.
Îmi doresc și sper ca toată treaba asta să ne facă să conștientizăm mai repede că facem parte dintr-un tot, din comunități mai mici sau mai mari. Sau chiar, în cazul unei pandemii de exemplu, din cea mai mare comunitate, cele șapte miliarde de ființe din aceeași specie, omenirea însăși. Ar fi mișto să ne dăm cu toții seama că binele nostru personal este, dacă nu imposibil, măcar foarte improbabil în afara binelui comunității din care facem parte. Și na, mi-ar plăcea să fim mai gospodari cu cea mai mare gospodărie comună a fiecăruia dintre noi și a tuturor deodată – planeta asta.
Habar nu am dacă se va întâmpla asta vreodată, dar îmi place să sper că se întâmplă deja încet încet.
Este o perioada în care live streaming-ul este soluția cea mai viabilă pentru o apariție live. Există și avantaje în acest soi de spectacol?
E bine că există posibilitatea asta. E clar un fel de a ajunge la public, unul complet diferit de cel clasic. Și fel, și public.
Live streaming-ul a fost întotdeauna o completare bună pentru orice. Însă, măcar în cazul meu, doar atunci când foarte bine făcut tehnic, sau chiar impecabil, aș îndrăzni să zic.
Eu unul nu cred că poate suplini total prezența în același spațiu a performerilor și a publicul. E ca și cum ai zice că filmul poate înlocui în totalitate teatrul. Sau mă rog, cu ajutorul teatrului filmat.
Și, na, io zic că teatrul nu numai că supraviețuiește, ba chiar evoluează de mii de ani încoace, integrând alte forme de manifestare creativă.
Avantajul live streaming-ului este democratizarea absolută. Oricine poate să îl facă mai nou, având în vedere progresul tehnologic.
Dintr-un anumit punct de vedere fix avantajul ăsta e și un dezavantaj, fără îndoială. Însă cred că partea pozitivă primează. Și e bine că toți putem să ajungem rapid peste tot. Măcar în potențial.
Lumea are tendința să compare, să alăture, să judece după ceea ce le este cunoscut. Care este elementul distinctiv, ceva-ul vostru muzical?
Aici chiar nu vreau să bat câmpii. Îi lăsăm pe cei care ne ascultă să compare, judece și să descopere elementul nostru distinctiv, dacă e cazul.
Ce dă gustul într-o piesă? Dacă ne-am referi la ea ca la un fel de mâncare e simplu, o reglezi din sare și piper. Aici cum stau lucrurile?
Păi, cred că e la fel de simplu ca la mâncare.
Pe care o reglezi din infinit mai multe lucruri decât din sare și piper. Ingrediente fără număr din locuri fără număr, cu modalități infinite de a le mixa și apoi sau simultan de a le altera termic, mecanic, chimic etc.
Și după ce o faci pe placul tău, trebuie măcar să știi că există desigur gusturi foarte specifice și restricții și alergii și anotimpuri și zone climatice și așa mai departe.
Deci fix ca la mâncare, sau pe-acolo.
Cum arată, pentru voi, mediul perfect pentru creat? Aveți o rutină, “ciudățeniile” voastre de care nu va puteți lipsi când vă puneți pe compus?
Probabil că există un mediu perfect de creat – un studio pe o stâncă, cu vedere la mare, poate și un munte lângă sau ceva de genul ăsta.
Însă pentru noi e cel mai important să petrecem cât mai mult timp cu instrumentele noastre, pe cât posibil cât mai mult timp împreună. E treaba aia cu inspirația care trebuie să te găsească muncind.
Ba mai mult, noi credem că inspirația vine doar muncind, încercând, repetând la infinit, cât mai mult posibil, cât ne permite condiția de oameni care nu trăiesc și cel mai probabil nu vor trăi niciodată din asta. Ba chiar care trebuie să câștige binișor din complet alte lucruri ca să își permită luxul de a cânta cât mai mult.
Peisajul perfect pentru o ascultare Orkid, care să aducă muzicii, ca să zic așa, un plus de valoarea? Ar trebui să am un mood anume?
Păi, dacă aveți o casă pe o stâncă deasupra oceanului, eventual și cu un munte pe-aproape, e perfect. Dacă nu, orice altceva vă e la îndemână.
În ceea ce privește mood-ul, pot să zic doar că muzica noastră nu e prea veselă. Dar, în funcție de particularitățile emoțional-intelectuale ale fiecăruia dintre noi, eu zic că poți să te simți minunat pe ea și poate chiar să dansezi ca dementul. Ceea ce eu am făcut de o dată singur, la mine acasă, când am ascultat prima oara ultimul nostru EP.
Având în vedere că sunt auto-critic până la demență, nu am avut de prea multe ori senzația asta ca ceva la care am pus umărul a ieșit fix cum trebuie, sau chiar bine.
Dar de data asta a fost perfect, măcar pentru noi. Datorită celei mai mișto echipe posibile – Adrian Despot, Sorin Tănase aka Pupe, Cristian Varga, Vali Grososiu aka Tinerețe, Matei Băcanu, Cosmin Tița și noi trei – Radu, George și cu mine. Jirka a venit mai târziu, acum suntem patru.
Într-o treabă d-aia “știați că:”, legat de Orkid, ce ați pune după două puncte?
Orkid e o orcă născută în captivitate care are o relație bipolară cu îngrijitorii ei. E foarte atașată și afectuoasă cu ei, dar din când în când o apucă pandaliile.
Orchis, în greacă, înseamnă atât “orhidee” cât și “testicul” . Orhideea are o rădăcină ca un testicul și o floare ca o vulvă. Sau așa o vedem noi.
În mitologia greacă, Orchis este fiului unui satir și al unei nimfe, care în timpul unui ritual bahic, comite sacrilegiul suprem, încercând să violeze o preoteasă. Zeii îl fac bucăți și îl aruncă fiarelor pădurii. Din rămășițele lui apar florile.
Hai că asta a fost fix ca la Teleenciclopedia, pentru cei care își pot aminti de ea.
Dacă până acum oamenii își puteau face o impresie mai clară despre viitorul lor și cum ar arăta, lucrurile par ceva mai complicate în prezent. Cum vi se arată vouă viitorul din spatele ceții actuale?
Singurul lucru pe care îl știm cu certitudine este că vom continua să facem ce facem. Pentru noi să facem și să performăm muzica noastră e o nevoie și totodată una din cele mai mari satisfacții emoțional-intelectuale. Deci orice ar fi și orice sfârșit de lume am trăi sau am rata, o să tot cântăm și-o să tot urlăm.
Evenimentul de lansare pentru “Deraiat” va avea loc pe 8 August la Arena Tei din București. Detalii suplimentare despre acesta se află pe pagina oficială.
Mai multe despre Orkid găsiți pe: Facebook | Bandcamp | Spotify | Youtube
Foto copertă: (c) Silvestru Petru
Nicolae Baldovin