VLADIMIR Gheorghiu, cunoscut ca unul dintre cei mai activi fotografi din underground-ul bucureștean, și-a lansat primul album foto fizic din carieră. Albumul foto se intitulează “Contează” și este inspirat de videoclipul single-ului cu același nume al formației de grunge Riot Monk.

CVLT: Salut! Ma văd nevoit să trecem puțin prin dilema aia existențială de baltă referitoare la ou și găină și la primordialitatea lor în lume. Ei bine, în lumea ta, care a fost prima: muzica sau fotografia?

VLADIMIR: Muzica a fost prima iubire. De la o vârstă fragedă, cântam pe scaunul meu special în apartamentul bunicilor, cântam la grădiniță, la diverse ieșiri și karaoke. Am fost în 3 trupe, 2 în Galați și una în București, pe numele ei, Wooldozer. Din păcate, muzica a căzut pe planul doi de vreo patru ani, însă nu mi-am încheiat nici pe departe socotelile cu ea.

De când am aflat despre inițiativa ta cu albumul foto pe baza unei piese, am fost imediat fascinat. Pasionatul de artă din mine, prin ochiul minții, încearcă de multe ori să lege peisajul sonor de cel fizic, ca să zic așa. Ei bine, de aici, de multe ori am încercat să îmi imaginez cum ar arăta o anumită muzică dacă ar poza ca model.

Cum a pornit ideea asta la tine?

Ideea a venit târziu, după lansarea piesei și a videoclipului, în sufragerie sau pe stradă, nu țin minte exact. În schimb, treaba stă un pic diferit. Cu toate că piesa m-a influențat considerabil, inspirația pentru albumul foto a venit în urmă filmărilor clipului, în urma experienței avute pe locul unei foste halde de steril minier de lângă Baia Mare.

În ce măsură sunetul poate compensa vizualul? În fond, poate fi sunetul imaginea pe care văzul nu o poate cuprinde pentru a se desăvârși-n simțire?

Sunetul și vizualul sunt două entități care arată bine atât separat, cât și împreună. E drept, sunetul poate compensa vizualul și vice-versa, dar în același timp, una poate da celeilalte o turnură diferită de senzația inițială.
Mai practic, sunetul și vizualul să facă ce vor ele atâta timp cât rezultatul final trezește o simțire în sufletului auditoriului.

E clar, motivul acestui album foto este tocmai clipul piesei ‘Contează’. Însă, dacă, pentru o clipă, am uita sunetul și am fi nevoiți să ne imaginăm muzica plecând doar de la imagine, ar mai suna la fel? Ar putea fi alt gen, să zicem?

În mod clar cred că ar putea fi un stoner răpciugos sau un Ulver.

Dacă ai fi nevoit să faci exact același lucru, însă, pentru un alt proiect, alt video, de la o trupă de aici sau de afară, care ar fi acea piesă? Cum crezi că ar decurge procesul?

Gutter TwinsAll Misery/Flowers
Alice In ChainsDown in a Hole
Sau aproximativ orice piesă de la Mark Lanegan.
Procesul ar fi exact la fel, aș lăsa trupa/artistul să-și facă treaba, iar eu doar mi-aș bagă coada la momentul oportun ca să surprind cadrele “alea bune”.

Noi știm că avem aici rodul pasiunii tale, însă, parte din oameni, știm noi care, pot șopti, gen: “uite, frate, ce face plictiseala din om”. Cu toate astea, este chiar atât de grav ca plictiseala să te împingă către artă? În cazul ăsta, cum ar arăta o Românie de oameni plictisiți?

În ceea ce mă privește, plictiseala nu conduce către artă mai niciodată. Sunt o fire oarecum leneșă. Când simt că vreau să creez, creez, dar când mi-e lene, păi mi-e lene, tăticule, stau și mă relaxez.
Dar, nu este nici o problemă dacă plictiseala te împinge către artă. Nu știu cât de mulțumit vei fi de un rezultat născut din plictiseală, dar sunt sigur că de acolo, din sămânța aia, vei putea dezvolta ceva foarte mișto.
O Românie de oameni plictisiți… hmm, mi-ar plăcea să fie mult mai chill, să nu le mai pese și să nu se mai streseze pentru toate căcaturile triviale.

Într-o țară în care arta are locul pe care-l are, nu te întreb din care poți trăi, e oarecum clar, însă, dacă ar trebui să alegi între muzică și fotografie, ce ai alege ca să nu fii chiar atât de sărac?

Dacă ar trebui să aleg, aș alege fotografia. Deși este un domeniu competitiv, poți ajunge la venituri stabile din fotografie. Știu destui oameni care fac asta. Eu încă sunt în stadiul de part-time job cu fotografia.
Dar idealul meu nu este să câștig doar din fotografie. Aș vrea să câștig din activități adiacente artelor pe care le practic.

Fotografia, cam ca orice artă, ține foarte mult de tehnici, unghiuri și alte d-astea. Ai folosit ceva anume, special, din ‘apucăturile’ asta?

“Apucăturile” astea le folosesc mereu, ele au intrat deja în rândul instinctelor. Atâta doar că nu se activează chiar mereu sau atunci când am nevoie. (râde)
Ce este mai interesant e că. în momentul prelucrării fotografiilor, am lăsat puțin deoparte tehnicile convenționale și preset-urile și am experimentat mult cu culorile. Practic, am tras de slidere într-un mod foarte neortodox, fără să știu unde voi ajunge.

Ai schimba ceva?

Aș face albumul la o dimensiune mai mare și aș adăuga mai multe poze. Am renunțat la multe fotografii frumoase în procesul de selecție.

Ce ar trebui să știe lumea despre acest album foto și nu ai scris/spus niciunde?

Că nu trebuia să existe. Deci ești cu atât mai cool dacă-l cumperi.

Mai multe despre VLADIMIR Gheorghiu găsiți pe: Facebook | Instagram

Foto copertă: (c) Bianca Vrinceanu

The following two tabs change content below.

Nicolae Baldovin

Editor / Rockstar at Cultartes Magazine