‘Cărturan’, din ce primisem din afară, fără să văd cu ochii și mintea mea, m-a târât cu gândul înspre o nuvelă ce mi-a săpat în carne tranșee de elucidări și lămuriri. ‘Moartea lui Ivan Ilici’ a lui Tolstoi, a fost la vremea ei, cartea ce mi-a vorbit limpede despre certitudinea inevitabilului care, înainte de toate, în naturalețea sa, nu este nicidecum tragic și revoltător. Evident că nu este un traseu interior ușor de parcurs, iar renunțarea la ceea ce ne vine mănușă și cu care ne obișnuim până peste cap, viața asta cu toate încruntările ei, este o partitură pe care refuzăm fundamental să o îngânăm. Este, de fapt, singura tragedie din care suntem conștienți că nu mai picăm în picioare sau că nu ne revenim, unde falsul pozitivism dispare. Tocmai aici văd eu impasul, dar asta contează mai puțin. Există o neţărmurită și nestăvilită teamă de transformare în vintrele omului care știrbește apartenența la Univers.

Revenind puțin, ‘Cărturan’ m-a atras până și prin numele propriu-zis, apoi să aflu că este vorba despre un nene dintr-un sat din județul Argeș, de pe lângă Mioveni, pe care îl cheamă astfel. Nea Cărturan are și un aspect care te duce cu gândul la un soi de om citit, de Ilie Moromete, un personaj atent la subtilitățile lumii. Doar că, în preajma disperării, focus-ul acesta dispare cumva și ajunge să se lege de sentimente și forme de expresie, hmm, cum să zic?!, lumești, normale. Metafizica asta își susține sensul și aerul concret până la un… punct. Cam asta e toată fantezia, cum zicea și Cioran: “În fraza Timpului oamenii se inserează ca nişte virgule, pe când tu, ca s-o opreşti, ai încremenit ca un punct.” Ei bine, există încremeneala asta și la Nea Cărturan care, prins în hora asta a treburilor și obiceiurilor știute și lăsate de bunici și părinți, uită să-și mai lase privirea și înspre sine.

În filmul lui Liviu Săndulescu moartea, acest fenomen sfâșietor, trece într-un plan secund, într-o lume mai preocupată de întâmpinarea acestui fenomen cum se cuvine. De la momentul în care își află soarta, – ulcerul pe care îl bănuia că îl macină este un cancer necruțător – Nea Cărturan devine interesat, pe lângă, a-și așeza nepotul, cu care rămâne în custodie după ce părinții lui mor din motive nedivulgate (ar fi atras atenția de la tragicul ideii), într-un loc potrivit pentru a crește, personajul nostru începe să-și aștearnă locul. Își croiește coșciug, își pune la cale o pomană, caută să își vândă casa, lucruri de felul ăsta ce marjează între utilitatea din lumea asta și iluzia de pe cealaltă. Este acel soi de personaj care nu se simte prea în largul lui oricum pe aici, însă, vremurile l-au dus înspre învățarea acestui obicei de a conviețui corect cu vecinii și orânduiala lor. Nu găsește nimic tragic în moarte, nu caută nimic veșnic în viață. Un om corect.

Bun, vă întrebați care e treaba cu egoismul ăla din titlu cu care v-am atras până aici? Ei bine, Liviu Săndulescu surprinde într-un mod foarte direct modul în care probleme personale devin mult mai importante atunci când suntem puși în situația de a ne ajuta aproapele. Da, pare o chestiune normală, pe care o întâlnim periodic și cu care, din păcate, ne-am obișnuit. Pierderea se raportează doar la planul personal, așadar, atunci când un apropiat e pe cale să piară, cea mai mare problema devine faptul că ești implicat, financiar, organizatoric. Este și firesc, natura a funcționat în așa fel asupra noastră cât să ne facă ființe eminamente egocentrice, însă, cu o subtilitate pe care o găsesc, în vremurile de azi, cât se poate de potrivită, este introdusă spiritualitatea, prin apariția preotului comunei. Clar altfel n-ai cum să așterni un pic de praf de bunătate în conștiința omului actual decât apelând la religie. Ei bine, aici se merge cumva mai departe. Este vorba despre pacea și rezolvarea pe care Universul o lucrează înaintea ta, independent de voință și eforturile personale, pentru a crea finalul perfect. Este liniștea care îl face pe Nea Cărturan să înțeleagă, cu ochii mijind în lacrimi, că ceea ce urmează este, în inevitabilitatea sa, locul în care sufletul bate liniști din aripi.

Puteți urmări noutăți pe Facebook

The following two tabs change content below.

Nicolae Baldovin

Editor / Rockstar at Cultartes Magazine