f ă r ă s t a n d a r d e
Mi-a plăcut tare mult la evenimentul de lansare Swanboy Music, în primul rând pentru că am reușit să îi văd pe bulgarii de la Smallman, iar în al doilea rând pentru că a existat acolo, în Expirat, o atmosferă intimă, cu multă pasiune, început de proiect și dorință de drum […]
Deși vechiul drum al Stambulului a ținut să-și manifeste reminiscențe apuse, asta însemnând întârziere de multe ore pentru o seară de metal ce se anunța așezată, chiar cuminte și în program, situația s-a petrecut astfel încât spre zori de zi să cânte nu doar cocoșii deșteptării, ci și cei ai […]
Nefiind un împătimit de black metal, am ales totuși să nu ratez evenimentul din 23 septembrie, club Quantic, în primul rând pentru că era vorba de o seară polonă, iar leșii nu prea dezamăgesc în muzică.
Deși un festival mic, Posada Rock are aer de intimitate, chiar dacă locația nu ar sugera neapărat acest lucru – stadionul municipal din Câmpulung – iar la acest aer cred că a contribuit din plin combinația muzicală.
Într-un moment de rătăcire am crezut ca o să uit. Că detalile se vor pierde, la fel ca urma de acuarelă de pe vârful pensulei tocite cu care vremea-mi pictează-n destin. Rătăcire. Nu a fost așa, deși au trecut suficiente zile cât pentru o uitare de toată frumusețea. Dar culoarea s-a uscat atât cât imaginile să devină mai clare iar peisajul să capete sens, chiar dacă unul abstract.
Am așteptat ca haosul să își găsească liniștea, să se așeze, iar pornirile sentimentale să-mi părăsească mintea. De pus cap la cap, într-o oarece logică, ceea ce s-a petrecut la Râșnov, vine ca un soi de încercare, de test pentru simțuri. Nu vreau să mă întind în chestiuni care nu privesc pe nimeni și care, până la urmă, nu au atât rezolvare, cât nici viață lungă.
Kings are Overrated este un proiect din Timișoara peste care am dat foarte recent, dar care îmi place din vreo 14 mii de motive.
Valerinne, în varianta de scenă, simte sunetul la modul serios, greu și încărcat. Poate chiar apăsător, dar nu în sensul de povară, ci în sensul de gravitate a notelor, de concentrare de forțe, amplificarea unor stări de fapt.
FiRMA am ascultat de când mă știu, dar parcă de când cu “Poezii Alese – Vol. I” tot mai mult, în orice context, indiferent de stare, obsesiv. Nu este la mijloc nimic mai mult decât ceea ce numim punerea de pată, subiectivitate exacerbată, până la confundare.