“Do not go gentle into that good night,
Old age should burn and rave at close of day;
Rage, rage against the dying of the light.
Though wise men at their end know dark is right,
Because their words had forked no lightning they
Do not go gentle into that good night.” – Dylan Thomas
În cuprinsul privirii ce caută-n ascunzișul zărilor mai vibrează, pentru un timp, pentru o clipire măcar, povestea visului. Un moment în care, contorsionat în menghina altor lumi, realul nu mai știe cum să-ți vorbească în termeni mai eleganți despre lumea ta. Şi se pierde. Tu mai stai puțin în loc. Te așezi între lumi ca în pragul ușii, neștiind ce să faci. Te recompui în fraza timpului cu aceleași cuvinte cu care basmul tinereții tale își alergă copilăria.
Da, imaginea este cea care rămâne în proiecția asta a minții pe pânza albă, mereu goală, a lumii imediate. Visele, speranțele sunt, în fond, art-ificări ale acestui instantaneu permanent care ești.
Black Water este genul de proiect care se clădește prin imagini. Muzica este imagine. Iar în prezența imaginilor propuse de Black Water, concretul care te reprezintă, se simte precum copilul ce, la căzutul frunzelor, așteaptă nu știu ce, la careu în prima zi de școală. Te re-cunoști? Da, despre asta cred că e vorba în darkwave/synth-pop-ul propus de băieții ăștia. Este ambianța sonoră ce însoțește această reîntoarcere în sensibilitățile șterse de clorul societății moderne. Nu, nu vorbim aici de tonalități învechite sau abordări stilistice trecute. Doar că, uneori, e nevoie să te dai un pas în spate ca să înțelegi imaginea de ansamblu. Să îți găsești pașii într-un gen ce ‘mergea’ undeva prin anii ’80, reprezintă o reformulare a interiorităților artistice. Cum ziceam mai sus, să faci niște pași în spate, până într-acolo unde arta te așteaptă pentru a te așeza în fața lumii cât să o înțelegi mai bine.
‘Hollow’ este neaşteptare. Se arată aici, atât în plan vizual cât și sonor, un întreg șir de elemente, hai să le zicem, surprinzătoare, de te simți ca la cozile alea post-decembriste, la care te așezi acum ca să-ți hrănești uimirea. Black Water au avut tot timpul o croială pe măsura stofei cu care se laudă genul ăsta de muzică. Imagine.
Luate cumva la rând, prima înfățișare, cea muzicală, produce prima ‘nelămurire’. Conturul baladistic îți înfiripă și primele întrebări asupra mood-ului pe care trupa îl poate propune pe materialul ce are să apară. Sau este doar amorțeala de dinainte de sfâșierea proverbială a furtunii. Şi stai într-un soi de suspans, îți arunci dialectica în niște puncte de suspensie și, ca prin surprindere, te trezești într-un soi de larg, dus de un val ce la început părea molcom. Te afli în largul tău. Vai, câtă însemnătate se ascunde în imaginea asta. O muzică ce te așează în largul tău și te poartă în neliniștea mării care ești, căci apă suntem toți.
‘Hollow’ se preschimbă în imediata apropiere a planului vizual, golul din suflet devine nodul din gât. Un fundal pictat, parcă, cu acuarela ușor trecută a tinereților tale. Un sentiment autentic. Altul la fiecare privire înfiptă-n ecran, ca pensula veche roasă la capăt, în mijlocul coalei albe ruptă din blocul de desen. Şi cum nu ar fi suficient, călătoria de la gol la nod, îți trece toate apele prin sita fină, dar cam ruginită, a existenței întru artă.
Istoria lumii este doar o experiență personală și derivă dintr-un calcul ce reduce la sine, uneori și la absurd, suma tuturor celor care sunt. Ca să închei într-o notă mai light, ei bine, dacă ar exista o rețetă exactă pentru acestea, atunci din compoziția stărilor n-ar trebui să lipsească un strop de ‘apă neagră’.
Video realizat de Gina Săndulescu
Black Water este un proiect reprezentat și susținut de Swanboy Music.
Pe Black Water îi puteți urmări pe: Facebook | Bandcamp | Youtube | Instagram
Nicolae Baldovin