Murmurul, acest freamăt cu care ne îmbălsămăm spiritul de fiecare dată când pasul ne îndrumă înspre pântecul naturii și care în cele mai intime profunzimi ale sale se îngână cu dorul, devine laitmotivul în sânul căruia își întemeiază peisajul sonor artistul Petre Ionuţescu.
Simți cum greutatea dispare din pașii cu care pătrunzi către sunet, căci muzica clădește un pod peste lume, peste ape și munți, în care plutirea primește trup. Un experiment artistic ce-ți recompune răsăritul în orizontul unui nou univers, stârnește o lume în care basmul este socoteala unui gest firesc.
Călătoria aceasta în care lumea se leapădă de mistere, este expusă într-un material audio ce numără 8 piese, în miracolul cărora îți poți lăsa imaginația să te piardă puțin. “Murmur” se prezintă ca un tărâm cu o înlănțuire de cărări, fiecare dintre acestea cu necunoscutele și farmecele ei, dar care, înțelese ca un ansamblu, îți descriu treptele aceleași scări. Modul în care reușești să te așezi în moment impune direcția spre care te îndrepți pe acestea.
Prima piesă, ‘The Three Waters‘, se prezintă în termeni de mister, un moment de suspans menit să poziționeze actorul principal în centrul acțiunii încă din startul unui film în care ești pe cale să pătrunzi și tu. O cortină sonoră ridicată doar pe jumătate, puțin fum, practic un pic de ceață cât să te facă să înțelegi că în mijlocul naturii, prin desișul pădurii, cu pasul greoi, luminii îi trebuie timp să ajungă la noi. Suntem în punctul în care sunetul tatonează simțirea. Se întinde peste ființă cu mișcări elaborate și cuprinde dimprejurul sub o mantie țesută-n ireal.
Mergând mai departe, te uiți puțin în spate căci gândul o ia de tot înainte, de unde, privindu-te-n urmă, parcă ar fugi într-un suflet.
Revenind, cu ‘Unhidden Heart’ efectiv îți cresc muguri din rana pe care existența și-a croit-o strecurându-se printre asfalturi și betoane. Descoperi, aici, bucuria regăsirii într-un spațiu în care infinitul capătă stare.
Cu toate că, Petre Ionuţescu experimentează în sfere armonice ce par, la o privire aruncată în treacăt, dificil de pătruns, ei bine, simțirea cu care sunt modelate tonurile acestea de jazz electronic te eliberează de orice formă de inhibiție sau impas metafizic.
Albumul se clădește în jurul trompetei precum credința în preajma semnului crucii. Instrumentul ca formă, trece dincolo, transcende materialul, se transformă în idee, una către care ne conducem spiritul cu sfințenie. Sau cu un gest în care măsura lumească își pierde semnificația.
Ei bine, poate că trompeta lipsește aici, însă ‘Endless Flow’ descrie perfect sensul imaginii de mai sus, acela al credinței pure (oarbă ar spune mulți, deși un soi de orbire este și neputința de a privi către o lumină puternică), al bucuriei nemărginite întru simplitatea lumii și a faptei. Trăirea autentică și tremurul din urma sa. Se simte aproape ca o izbitură, ca un freamăt ce te prinde din urmă. Ca și când cineva sau ceva ți-ar fi repoziționat în memorie acel chip prietenos pe care erai pe cale să-l uiți.
‘House of Time’ păstrează din piesa anterioară doar substratul acela dramatic demn de scrierile lu’ Slavici, ca din fundal, așa, ca un sufleor antrenat în buza marilor scene ale lumii, șuieratul vântului să înfigă cumva și mai adânc în măruntaie, ideea asta a trecerii cu romantismul ei, cu tot.
Gata, nu mă mai întind, nu vreau și nu cred că se cere. Doar că, ‘Serene’, piesă despre care tind să cred că în mod intenționat a fost lăsată la final, efectiv te petrece cu raze de bine, ca un foc de artificii care în loc să plesnească văzduhul, îl mângâie și-l încălzește murmurându-i o doină.
Piesa ‘Dance in Blue’, reprezentând un fragment vizual din concert, a fost deja lansată şi poate fi vizionată aici:
Citeşte aici articolul publicat în CVLTARTES Magazine odată cu lansarea piesei ‘Dance in Blue.
“Murmur” va fi lansat oficial pe data de 20 Decembrie 2021.
Mai multe despre PETRE IONUŢESCU găsiţi pe:
Facebook | Instagram | Youtube | Bandcamp | Spotify
Foto: (c) Lucian Oprea
Artwork: (c) Ovidiu Hrin
Nicolae Baldovin