Vlad Roșianu are 18 ani și este pasionat de fotografie. A crescut în cartierul Ferentari și în timp ce își urma pasiunile în cadrul trupei de teatru Playhood și învăța pe cont propriu să devină fotograf profesionist, lucra ca vânzător la supermarket pentru a-și putea continua școala.
Până să primească primul aparat foto, poza cu telefonul. Cam orice: oameni, clădiri, animale, însă preferații lui erau norii, fiindcă sunt unicat, nu vezi de două ori aceeași formă. În prima fotografie realizată cu aparatul a surprins-o pe bunica lui în timp ce cosea o pernă în camera ei. O fotografie făcută fără prea multe detalii tehnice, în care Vlad a vrut să o surprindă pe mamaie așa cum o vede el: o femeie super harnică la o vârstă înaintată, care nu se lasă la greu și trece peste obstacolele care i se ivesc în cale.
În aprilie 2021, Vlad Roșianu a avut prima expoziție la Studiourile Ferentari: #NESEMNIFICATIV.
E sâmbătă, într-un început friguros de octombrie, iar prin geamul de la bucătărie, observ oameni trecând zgribuliți pe stradă. Vremea neprietenoasă te invită parcă să rămâi în casă. Astăzi, mama face 49 de ani. Este prima oară când putem să aniversăm ziua de naștere a cuiva în liniște.
Strânși cu toții la căldură, ne bucurăm de noua atmosferă de acasă. În familia mea, zilele de naștere începeau haotic și se terminau cu certuri și scandaluri. Cauza principală era tatăl meu. Era beat mereu. Acum un an și ceva de zile, părinții mei au divorțat. Tata a plecat de acasă. Nu știm unde. Acum însă e liniște.
Anul acesta am vrut să o răsfăț pe mama de ziua ei. O merită. Cu ceva bani strânși și bursa de la liceu, am făcut tot posibilul să-i cumpăr un cadou frumos. Am mai luat prăjituri, suc, pizza și șampanie.
Suntem mulți de data asta. Au venit mătușa, prietena mea cu sora ei, verișoara mea cu cea mică, Mira. Ea e în centrul atenției. Când râde sau chicotește aduce zâmbet în fiecare dintre noi. Râdem, glumim, ne uităm peste poze, ne bucurăm de căldura care se emană atunci când suntem împreună. Mamaie e cea mai fericită când ne vede pe toți la un loc.
Tot privind-o pe Mira cum râde și maimuțărindu-ne cu toții pe lângă ea, aproape că am uitat de tort, iar tăierea lui era un moment mult așteptat. Am înțeles cât de obositor și de greu este să ai grijă de un copil. În timpul petrecerii, am făcut cu schimbul, când în brațe la mămica, când în brațe la tati, la mamaie sau la mama mea.
Tiți ne privește curios cu ochișorii săi mici și maronii. E porcușorul de Guineea al familiei, „copilul” nostru, cum îmi mai place să îl alint. E puțin speriat de noii veniți, dar pentru că a fost cuminte, a primit și el doi morcovi.
Mă gândesc ce frumos e să te poți bucura de o atmosferă plăcută și caldă în familie. Și pare că toată lumea se simte bine.
E seară acum și invitații au plecat. Mama și prietena mea petrec ca fetele. Și-au făcut măști de față și stau de vorbă. Iar eu mă bucur de liniștea acestui sfârșit de zi.
Într-o sâmbătă friguroasă de octombrie, mama mea a avut cea mai frumoasă zi de naștere.
Fotoreportajul de față a apărut în urma proiectului “Avdives, khetanes” (trad. „Astăzi, împreună”), derulat de Fundația Amfiteatru, unde adolescenți și tineri creativi, care au crescut în cartierul bucureștean Ferentari, vorbesc despre cultura romă prin articole, interviuri sau fotografii realizate de ei, beneficiind de ajutorul unor specialiști în jurnalism sau fotojurnalism. Fotografa Ioana Moldovan este îndrumătorul lor în ceea ce privește fotografia documentară.
Mai multe despre Vlad Roşianu pe:
Facebook | Instagram
Foto & Text: (c) Vlad Roşianu
Nicolae Baldovin