f ă r ă s t a n d a r d e
Atunci când buruiana ce sapă-n asfaltul pe care, buimaci, îl tot umblăm, ca niște poteci către nicăieri, devine ultima noastră legătura cu natura, te mai apleci înspre suflet doar ca să-i umbrești lumina. Când lutul din care ești plămadit apasă zborul, iar larva ce-ar trebui să se preschimbe-n fluture e […]
Din spatele măștii, natura umană și-a antrenat cele mai viclene priviri. Ascunzișul din care, asemeni unui animal feroce, poți pândi liniștit slăbiciunile semenilor, pentru a le devora în judecați care mai de care mai îndoielnice. Masca a reprezentat, multă vreme, frunza aceea din reproducerile biblice care acoperă goliciunea caracterului uman. […]
Spuneam, la un moment dat, că Daniel Dorobanțu este artistul ce te poartă în lumi, deși diferite ca formă, aceleași ca sens. Arta sa este un experiment. O vâltoare din care, prin tehnici aparte, artistul își uneltește o roată de moară cu care culege Basmul din adâncimile acelea unde doar pietrele […]
Când te gândești la o afacere, o încadrezi imediat într-o serie de parametri, dar mai ales între niște pereți. Peisajul cuprinde neapărat o clădire nouă, înaltă, cu multe geamuri și o mână de oameni-roboți în incinta ei. Sufletul este o constantă în experiența autentică umană, iar el intervine, ca să […]