f ă r ă s t a n d a r d e
Deși vechiul drum al Stambulului a ținut să-și manifeste reminiscențe apuse, asta însemnând întârziere de multe ore pentru o seară de metal ce se anunța așezată, chiar cuminte și în program, situația s-a petrecut astfel încât spre zori de zi să cânte nu doar cocoșii deșteptării, ci și cei ai […]
Spectacolul ”The Birth of Violence”, regizat de Ioana Păun, va avea premiera internațională în Franța și Belgia, în cadrul bienalei internaționale Europalia. Pentru el au lucrat artiști din România, Franța și Belgia timp de peste un an, fiecare dintre autori chestionându-și propria poziție cu privire la radicalism și violență. Alături […]
Pe unde crezi că ar umbla pașii tăi dacă s-ar desprinde de tine și de tălpile de care i-ai legat nu de mult, cam de când ai crescut, ca pe niște prizonieri ai eternului prezent? Memoria nu are culoare. Memoria este obrazul îmbujorat al bunicilor pe care-l subînţelegi din poza […]
IZANAGI este un proiect ce dorește să promoveze cultura japoneză, focalizându-se pe fenomenul manga-anime și impactul său asupra lumii, prin proiecții de filme animate japoneze, conferințe și dezbateri adresate atât unui public pasionat, cât și unui public dornic de cunoaștere. Scopul principal urmărește explorarea și înțelegerea unor noi perspective despre […]
Dena Denis este un artist plastic din Brașov care, în ultima perioadă, are o ascensiune mai mult decât interesantă. Cu o serie de expoziții prin țară și o serie de picturi cât se poate de, hmm, intrigante, Dena este o figură foarte atractivă pentru spațiul artistic de la noi. Simți […]
artouching este glasul pe care îl capătă arta când aceasta se lasă răvășită de sentimente. Îmi veți spune acum că arta în sine este de fapt o expresie a spiritului cuprins de sentimente.
Nefiind un împătimit de black metal, am ales totuși să nu ratez evenimentul din 23 septembrie, club Quantic, în primul rând pentru că era vorba de o seară polonă, iar leșii nu prea dezamăgesc în muzică.
Deși un festival mic, Posada Rock are aer de intimitate, chiar dacă locația nu ar sugera neapărat acest lucru – stadionul municipal din Câmpulung – iar la acest aer cred că a contribuit din plin combinația muzicală.
Vlad Braga reprezintă deja un nume cunoscut în rândul fotografilor din România. Fie că vorbim despre stilul lui perfecționist, ușor nostalgic, fie despre alegerea lui de a poza nud în alb-negru, “pentru că îi dă un feeling așa, mai poetic”, Vlad reușește, de fiecare dată, să atragă privirile.
Într-un moment de rătăcire am crezut ca o să uit. Că detalile se vor pierde, la fel ca urma de acuarelă de pe vârful pensulei tocite cu care vremea-mi pictează-n destin. Rătăcire. Nu a fost așa, deși au trecut suficiente zile cât pentru o uitare de toată frumusețea. Dar culoarea s-a uscat atât cât imaginile să devină mai clare iar peisajul să capete sens, chiar dacă unul abstract.