Știam că moda revine. La fel și sound-ul anilor ’80. Nu, nu din lipsă de inspirație, ci din nevoia de a retrăi, cumva dintr-o altă perspectivă, forme ale aceluiași Frumos. În fine, e mișto că elemente d-astea synth, new wave, ce păreau prăfuite și absolut aberante pentru piața actuală, se reformulează în sânul erei tehnologice. Mai până nu demult, aproape că trebuia să te simți rușinat dacă îți scăpa în grupu’ de prieteni că acasă mai bagi un ‘Domino Dancing’ sau cine știe ce ‘True Faith’. Mă rog, nu e necesar ca asta să fie o regulă, însă, istoria parcă ne-a făcut, mai ales pe noi, să ne rușinăm de una alta. Bine că mai alegem câte ceva, așa cum alegea maică-mea fasolea, bob cu bob, cât să nu scape vreo mizerie în oala în care avea să clocotească prânzu’. Şi cina. Şi din nou prânzu’. Mda. Istoria e ca iahnia de fasole, se repetă până începi să te prinzi cum să-i dai gust.
Bun, WE SINGING COLORS au lansat piesa asta ‘Default Tone’ și parcă simți cum te trăsnesc tot soiul de nostalgii, chiar dacă nu ești atât de alb pe la perciuni şi pe tâmple. Nu prea ai cum să fi ratat niște Sandra sau alte voci de genul, deci nu prea ai cum să nu simți un atașament față de tonalitatea interpretativă a Roxanei de pe piesa asta. Evident, toate se împletesc în jurul unei landscape instrumental schițat în linii moderne, dar finalizat într-o acuarelă vintage. Da, să nu uit, clipul e unul dintre cele mai smart realizate pe la noi în nișa asta muzicală. Multe trimiteri către scene din arta cinematografică clasică, la unele picturi, mai mult sau mai puțin moderne, dar și la problemele societății actuale. Mă rog, o parte dintre ele. Cam asta ar fi. De aici vă descurcaţi şi singuri!
Urmăriți WE SINGING COLORS pe:
Facebook | Instagram | Website | Youtube
Nicolae Baldovin