Muzica este nemărginire. Zbor și plutire, nepăsare și tremur în același timp. În sunet ființa se dilată, se transparentizează, nu dispare, nu, doar transcende fizicul, iluzia și pofta. Aș muri la umbra muzicii, asta dacă aș fi atât de poet. Măcar mai pot să îmi trag sufletul, din când în când, în preajma ei. Să îți tragi sufletul, da!, ce vorbă și asta?!, să îl aduci înapoi, să îl îndeși în trup, să îi tragi și vreo două smetii că umblă teleleu pe te miri unde. Şi ce legătură au toate? Păi, nu v-am zis?! Muzica nu are limite, este nemărginire, așa, ca sufletul. Nu sunteți atenți deloc.
Şi în ce vastitate de emoție te strămută această ‘Gaze’, pe care o simți fix ca pe o adiere în perdeaua de la camera cu memorii în care-ți șantajezi visele cu gânduri așa-zis reale. O rupere din asta de ritm, de ritmul din jur, o smucire dintr-un afară după care plângeai când erai mic și care acum, afară ăsta, nu te mai lasă să mai intri înăuntru.
Așadar, ‘Gaze’ îți calmează haosul, îți încolțește vis. Lăsându-te dus de val, simți efectiv cum, pe la mâini și pe la coate, începi să faci flori de liniște și pace. Plutești în ne-simțire, căci ce poate fi mai frumos decât să umbli pe acolo pe unde nici tristețe nu-i, nici iluzorii fericiri nu-s?
Shimmer, prin acest single de debut, se prea poate să nu facă valuri, și știm exact de ce, însă, cu certitudine creează un neastâmpăr. În preajma emoției autentice, ființa nu are capacitatea de a dezvolta anticorpi. Astfel că, orice chip ce poate părea sculptat în piatră se crapă, asemeni unei cârpeli ieftine de gips, la prima lacrimă. Bun, poate că piesa nu se adâncește atât de profund, nu vrea să producă pagube interioare, ci doar să smucească puțin vintrele. Totuși, e ecoul ăsta… ecoul ăsta… ce-i cu ecoul ăsta…
Mai multe despre Shimmer, pe:
Facebook | Instagram | Bandcamp
Foto: (c) Rareș Savu
Nicolae Baldovin