Ediția 2021 a Walk & Shoot Fest va avea loc între 21 – 30 mai la București. Timp de zece zile vor avea loc ateliere foto ce au ca temă centrală scena, discuții online despre fotografie și provocările din domeniu, o expoziție despre diversitate pe scena artelor performative, precum și un concept store cu printuri de autor semnate de artiștii colaboratori ai programului W-S. Am stat de vorbă cu Andreea Irina Leu, co-fondator al brandului Walk & Shoot, despre ce implică un astfel de eveniment dar și despre multe altele.

CVLT: Hello! Îți mai amintești momentul în care Walk & Shoot și-a formulat primele intenții de a scoate capul la lumină?

Andreea: (râde) Pentru mine momentul pare că a fost ieri. Eram prin primăvara lui 2016 când discutam primele idei despre aceste ateliere. La momentul respectiv tocmai veneam după o perioadă foarte aglomerată profesional și simțeam nevoia de o pauză, de un downshifting destul de serios. Pe acest fond m-am reîntors cumva către plăceri uitate precum plimbările prin București și crearea amintirilor prin fotografie. Așa că în vara lui 2017, pe 40 de grade, testam primul pilot al atelierelor cu două variante de trasee și puțin mai târziu am făcut și primul atelier oficial.

Știm foarte bine că de la gând la faptă drumul poate fi destul de anevoios și împănat cu piedici. Cum a fost acest drum în ceea ce privește activitatea Walk & Shoot?

Eu am perceput cu totul altfel acest drum. Totul a început ca o joacă, iar o vreme a continuat să rămână acest hobby – Walk & Shoot nu a fost niciodată despre bani pentru mine. A fost (și continuă să fie) un proiect de suflet și o gură de aer în contextul meu profesional care este unul foarte tehnic și birocratic. Îmi petrec zilele făcând management de proiect, aplicând la fonduri nerambursabile ș.a.m.d. Activități complet diferite de Walk & Shoot. Plus că, dintotdeauna am fost mai degrabă pe tipologia ong-istului decât a antreprenorului deci, faptul că, cel puțin în primii ani, a trebuit să aduc bani de acasă pentru a dezvolta proiectul cumva nu m-a supărat. Walk & Shoot s-a dezvoltat organic și cu pași mici. Am avut tot felul de piedici dar sunt recunoscătoare pentru ele. M-au scos din zona de confort și cu această ocazia am învățat și niște comunicare, și niște fotografie, și niște contabilitate. Ce să-ți mai zic?! Inclusiv site-ul actual Walk & Shoot este făcut de mine.

Ideea unui festival de fotografie s-a înfiripat încă de la apariția proiectului Walk & Shoot sau a apărut cumva mai târziu?

Am cochetat o vreme cu această idee dar am simțit că nu este potrivită pentru că brandul era încă în stadii incipiente. Apoi, am avut un punct de cotitură prin vara lui 2018 când am decis că Walk & Shoot trebuie să fie mai mult decât un hobby, moment în care am regândit formatul atelierelor. Am făcut un program serios de ateliere și am început formarea unei comunități mai clare. Walk & Shoot-ul de azi este cel gândit în 2018. Tot atunci am făcut și un plan pe termen mai lung care a cuprins festival, vânzare de print, promovarea asumată a fotografilor locali și multe altele. Și încet, încet le facem pe toate. Prima ediție a festivalului a fost în 2019 și a fost o experiență foarte bună de învățare.

Ce ai recomanda cuiva care ar vrea să îți urmeze exemplul și să pună în mișcare o comunitate artistică cel puțin la fel de activă?

Mă simt ușor impostoare să fac astfel de recomandări. Aș zice că respectul și sinceritatea sunt valori de bază în orice fel de colaborare și coagulare de comunități. Plus încrederea și aici aș spune că este foarte important să îți știi limitele și să ai încredere în cei cu care lucrezi. Uite, nu mă vei vedea niciodată coordonând un atelier de fotografie, dar am încredere maximă în fotografii cu care colaborăm. Iar când vine vorba de participanți și public aș recomanda pe cât posibil o atitudine prietenoasă și personalizată. Eu cred cu tărie că arta ar trebui să fie comunicată și accesibil, ar trebui să mai și iasă din sferele înalte pentru a diversifica și a atrage mai mult public; fără compromisuri pe partea artistică dar cu niște ajustări în zona de comunicare și prezentare.

Şi dacă tot suntem aici, știm că la noi nu există un public numeros devorator de artă. În aceste condiții, este cumva dezarmant să faci apel la aceeași oameni? Sau, privind invers cumva, simți că se mișcă ceva în direcția asta a interesului? Ai observat figuri ‘din afară’ la evenimentele organizate de voi?

Prin ateliere noi nu facem artă. Participanții pot face acest lucru dar nu aș spune că Walk & Shoot face artă. Walk & Shoot sprijină și oferă resurse inclusiv celor care fac artă. Poate părea surprinzător dar oameni care cochetează cu fotografia sunt mulți. Partea mai puțin plăcută este că puțini chiar investesc serios în bucata de skill-uri a acestui hobby. Deseori aud “de ce să vin la un atelier când pot să văd un tutorial pe youtube?”. Păi, experiența practică a unui atelier nici nu poate fi comparată cu cea pe care o ai singur pe youtube. Pe lângă faptul că atunci când ești la început este foarte greu să filtrezi informația – și uite așa avem participanți super speriați să încalce regula treimilor sau mai cine știu eu ce alte reguli fotografice care apar în tot internetul. Dacă ai un motiv poți să încalci regula. (zâmbește)

Fotografia o creezi mai întâi în minte și apoi apeși pe buton. Este super utilă exersarea acestui privit conștient; îți antrenează spiritul critic.

Foto: (c) Ionut Staicu

Uneori a fost dezarmant să văd că stagnăm în atragerea oamenilor noi. Dar și crearea unei comunități nu este o treabă liniară. Încă mai avem de lucru la capitolul comunicare și branding, încă suntem mici de fapt. Participanții noștri de la ateliere sunt persoane foarte diverse – de la studenți la arte, fotografi și persoane care cochetează cu gândul de a transforma fotografia într-o meserie, până la pasionați de fotografie și persoane care explorează acest hobby al fotografiei. Am avut inclusiv adolescenți pasionați (și ultra talentați). Iar când vine vorba de vânzarea fotografiei de autor (noua noastră extindere a activității) cred cu tărie că publicul trebuie format. Vom face și acest lucru, pas cu pas. Interesul se și crează.

Îmi pot imagina faptul că fiecare eveniment din cadrul festivalului din acest an are o anumită însemnătate pentru tine, însă, cred că măcar unul dintre acestea te intrigă mai mult. Care ar fi acela și de ce?

Îmi e foarte greu să aleg un singur eveniment. Foarte greu! În primul rând îmi place foarte mult conexiunea pe care am stabilit-o anul acesta cu Festivalul de Arte Performative Caleido, în cadrul căruia se vor întâmpla o parte din atelierele Walk & Shoot Fest. Eu am fost implicată și în Caleido de-a lungul timpului și îmi este, și acela, un proiect foarte drag. Iubesc teatrul, de mică citesc teatru pe pâine, deci de-abia aștept atelierele cu Adi Bulboacă de fotografiat spectacolele din Caleido și atelierul Ioanei Moldovan, de documentare a backstage-ului. De asemenea, de abia aștept să văd cum va merge târgul de fotografie de autor. Și pentru că este un domeniu drag mie, de abia aștept atelierul de beauty cu Ionuț Staicu, unde facem exercițiul fotografiei de editorial beauty pentru print. Primul meu job din adolescență a fost ca asistent într-o agenție de modeling, loc unde am stat vreo 5 ani. Am fost cu modelele la castinguri și pe la noi și prin străinătate, la ședințe foto, la reviste etc. Și mi-a rămas super dragă lumea modei. La Walk & Shoot Fest îi dăm un twist – în loc de modele avem actori și performeri în personaje din spectacolele lor. Plus o echipă întreagă de styling. Dar sunt foarte mișto diversitatea și faptul că ședințele foto se transformă invariabil într-un performance, rămânând ideea fotografiei de beauty pentru revistă.

Au existat momente când ai fi vrut să renunți? Practic, ce crezi că-i împinge pe cei mai mulți să renunțe la activități de genul acesta ce implică multă pasiune?

Tind să zic că nu au existat astfel de momente, dar aș minți. Au existat. Cred că, din păcate, atunci când ai de ales între o activitate mai plictisitoare dar mai bine plătită și o activitate în care pui mai multă pasiune dar mai prost plătită, există momente în care contextul în care te afli te determină să alegi financiarul în locul pasiunii. Altfel, cred că momentul în care așteptările nu se pupă cu realitatea este, din nou, unul greu. Dar eu sunt de fel perseverentă deci, atunci când ajung într-un astfel de punct, inspir – expir, caut soluții și variante și merg mai departe. Nu cred că am abandonat vreodată ceva în care am crezut.

Aș vrea să ne întoarcem puțin la partea asta ce privește publicul. Ei bine, în România există o serie de fotografi extrem de talentați și buni cunoscători ai fenomenului. Însă, ca să fiu scurt, știu oamenii, publicul, eventualii clienți, să privească lucrările lor?

Foto: (c) Cristian Crisbăşan

Publicul privește, clienții sunt mai puțini. Dar cum ziceam și anterior, publicul se formează și se dezvoltă cu răbdare, iar potențialii clienți vin și ei. Doar dacă ne uităm la câți oameni cumpără fotografie de la magazinele de decorațiuni interioare pentru a-și amenaja casele putem vedea că potențialul de vânzare există. Dar trebuie să avem răbdare, să informăm și să creăm ocazii pentru ca acest public să vadă și să aibă acces la fotografiile de autor. Cât despre cum privești o lucrare – este o chestiune atât de subiectivă și care ține atât de mult de cultura vizuală pe care ai adunat-o de-a lungul timpului. Nu există un mod corect de a privi, există fotografii cu care rezonezi și fotografii cu care nu rezonezi. Există fotografii care îți atrag atenția și fotografii care te lasă rece. Pentru fiecare fotografie cred însă că există un public.

Crezi că dacă am renunța la selfie-uri și am îndrepta camera, chiar și a telefonului, înspre lumea de dincolo și din jurul nostru, am putea înțelege mai bine fenomenul? Adică, e neapărat nevoie de eforturi mai mari, cursuri, școli, pentru a privi cum trebuie o fotografie?

Cred că ne-ar prinde bine mai multă autoeducare în domeniul vizual. Iar aceasta se face prin privit fotografii, filme, picturi ș.a.m.d. și apoi prin văzut puțin în ce context au fost făcute și care le este povestea. Și un selfie poate să fie o fotografie foarte reușită atâta timp cât fotografiezi conștient, adică știi exact ce fotografiezi și de ce. Cum îmi spuneau mentorii mei în fotografie, fotografia o creezi mai întâi în minte și apoi apeși pe buton. Este super utilă exersarea acestui privit conștient; îți antrenează spiritul critic. Fie Instagram, fie reclame, fie reviste, te-ai întrebat vreodată ce îți place la fotografia respectivă și chiar să o analizezi puțin? Ce nu îți place? Să te uiți mai atent la cromatică, la subiect, la fundal? Suntem inundați de imagini și informație iar spiritul critic ne-ar ajuta să facem puțină ordine și să fim puțin mai greu manipulați de imagine.

Cum ai descrie succesul în termenii unui festival de fotografie?

(râde) Bilete vândute și oameni relaxați și bucuroși să fie acolo.

Urmărește Walk & Shoot pe:
Facebook | Instagram | Website

The following two tabs change content below.

Nicolae Baldovin

Editor / Rockstar at Cultartes Magazine