Ediția 2021 a Walk & Shoot Fest va avea loc între 21 – 30 mai la București. Timp de zece zile vor avea loc ateliere foto ce au ca temă centrală scena, discuții online despre fotografie și provocările din domeniu, o expoziție despre diversitate pe scena artelor performative, precum și un concept store cu printuri de autor semnate de artiștii colaboratori ai programului W-S. Am stat de vorbă cu Alina Ușurelu, manager al brandului Walk & Shoot, despre ce implică un astfel de eveniment dar și despre multe altele.

CVLT: Ești implicată într-o serie de activități ce își leagă sensurile de domeniul artistic. Observând cum au decurs lucrurile în perioada asta și modul în care statul s-a raportat la această sferă de activitate, care crezi că e locul, real, al artei în societatea noastră?

Alina: Acum am o senzație din ce în ce mai pregnantă că arta nu este doar pentru a fi privită. Pe de-o parte, simt o nevoie acută de a schimba paradigma în care spectatorul este privitor pasiv. Pe de altă parte, simt că artistul poate avea un rol de terapeut, într-un fel. Mai ales acum. În artele vizuale și artele performative, parte din “antrenamentul” zilnic al artistului este format dintr-o serie de practici care pot deveni instrumente de terapie cu sine, dezvoltare personală, de apropiere de corp și emoție pentru spectator. În zona asta caut eu ca artist.

Este evident că își păstrează rolul politic, educațional și cultural. Mai cred că arta are un rol esențial în evoluția spirituală a individului.

Zbaterile în a face lumină acolo unde doar întunericul pare a fi de dorit și unde, de multe ori, luptele sunt duse cu eterne mori de vânt, în spațiul artistic mai exact, nasc o serie de trăiri, de gânduri. Cum e la tine? Ce te face să nu renunți?

Cred că e un fel de încăpățânare. O nevoie de a dovedi că se poate. Dragostea pentru ce fac și oamenii din jurul meu. Când simt că mă pierd, că nu mai pot, îmi sun prietenele, iau o gură de aer, meditez, dorm, citesc un pic și imediat îmi vine o idee nouă care dă scânteie entuziasmului și o iau de la capăt.

Cum poate arta schimba o societate bâjbâind în ignoranta și îmbâcsită, din toate direcțiile, de kitsch?

În teorie, ar putea avea un impact puternic. În practică, mai greu, mai ales că de la un an la altul, cel puțin aici în România, suntem din ce în ce mai subfinanțați. De asta m-am orientat către interacțiuni intime, 1 la 1 sau public restrâns, pentru că e mai adevărat, cel puțin așa simt eu acum. Şi mă gândesc că fiind acest schimb de practică în intimitate, are un efect mai puternic asupra omului respectiv, iar acel om are mai multe șanse să înțeleagă și să transmită mai departe. Cred că răspunsul ar fi cu răbdare, perseverență, timp și mai mult timp, prezență și fără așteptări. La fel cum poate și omul, la nivel individual.

Unde se greșește în promovarea artei? Ce lipsește spațiului cultural românesc pentru ca arta, în diferitele ei forme, să fie mai vizibilă, mai ușor de accesat și de înțeles, până la urmă?

Nu știu. Nu cred că se greșește. Cred că se folosesc instrumentele care ne sunt la îndemână. Sunt foarte mulți factori care contribuie la lipsa vizibilității artei contemporane. De la lipsa de finanțare, până la lipsa de interes a publicului. Poate ar ajuta texte mai puțin pretențioase și conceptuale. Poate ar ajuta o coagulare a spațiilor independente care să se susțină unul pe celălalt și să fie prezentate ca un tot. Poate ar ajuta niște politici publice culturale mai clare. Poate ar ajuta un program de educație culturală care să se facă în școli și licee. E greu să te gândești cu adevărat la un plan de promovare a unui proiect artistic când nu ai bani să plătești un producător sau un curator, tot tu artistul o faci și unii știu mai bine, alții deloc, unii nici nu vor să audă de rețelele sociale și asta nu e deloc de condamnat, nu ăsta ar trebui să fie rolul lor.

O acțiune de genul Walk & Shoot Fest, pentru oamenii fără aplecări cotidiene înspre artă, deși un adevărat fagure din care-ți poți hrăni curiozitățile și ego-ul, poate părea un soi de eveniment elitist. Cum vezi acest raport? Ce crezi că ar trebui făcut ca arta să fie adusă înspre oameni?

Nu cred că festivalul Walk & Shoot este unul elitist. Atunci când l-am așternut pe hârtie l-am gândit să fie pentru cât mai multe tipuri de oameni. Cred că ar trebui să coexiste acești poli și tot ce se regăsește între ei. Ar trebui stimulată creativitatea și curiozitatea oamenilor cu mai multe evenimente gândite sub forma unor experiențe prin care publicul să experimenteze cât mai multe procese și tehnici de creație.

Ce crezi că ar trebui să se schimbe în plan social ca arta să devină realmente un stâlp în dezvoltarea noastră ca popor, o fundație pe care să putem construi?

Politici publice și multiple programe de finanțare. Stimularea societăților comerciale prin legislație să acorde sprijin operatorilor culturali. În principiu, mai mult interes din partea autorităților publice. Artiștii își fac treaba, pot să bag mâna în foc pentru asta.

Deși dornici sa participe la evenimente o parte dintre noi am dezvoltat un soi de teamă cu privire la întâlnirile indoor. Cum se va desfășura, din acest punct de vedere, Walk & Shoot Fest?

Avem o întreagă clădire la dispoziție pentru acest eveniment. Atelierele se vor desfășura în săli încăpătoare și ușor de aerisit și, cu excepția modelelor fotografiate în ateliere, toată lumea va purta mască. Vom avea grijă să se respecte normele de distanțare, iar în cazul în care cineva va avea contact cu persoane care au fost depistate cu simptome, vom anula atelierul în cauză. Când vine vorba de târgul de fotografie, vom avea grijă să nu intre în spațiu simultan mai mult de 5 persoane.
În plus, acum ne aflăm în scenariul verde și credem că marea majoritate a publicului nostru a fost interesat să se vaccineze până acum.

Walk & Shoot Fest se află în preajma celei de-a doua ediții. Raportat și la prima ediție, cum simți că apasă pașii lăsați de acest eveniment în spațiul cultural? Ce reacții au fost, ce reacții se așteaptă? Ce scop ultim, ca să zic așa, și-a fixat acest festival?

Eu sunt în echipa Walk & Shoot din ianuarie, deci nu aș putea spune prea multe despre asta. Pe de altă parte, cred că este un eveniment încă nou, care abia începe să lase urme. Colaborarea cu fotografii invitați în festival ne dă însă foarte mari speranțe pentru că oamenii au acces la un anumit discurs, au posibilitatea de a învăța niște tehnici pe care le pot aplica mai apoi în practica lor fotografică și pot asimila o etică care vine din partea unora dintre cei mai buni fotografi din România. Ne dorim, pe termen lung, să dezvoltăm, într-un sens pozitiv, consumul de fotografie și să oferim posibilitatea fotografilor profesioniști să obțină venituri și din vânzare de fotografii, nu doar servicii, așa cum se întâmplă acum majoritar în România.

Pentru cei care au participat la ediția de debut, ca parte de public, care ar fi punctele de atracție ce i-ar putea împinge să ia partea și la ediția de anul acesta?

La festival am pus la cale multe lucruri, pe lângă atelierele foto gândite sub forma unor experiențe cu care comunitatea Walk & Shoot este deja obișnuită, avem o serie de discuții pe teme foarte diverse menite să exploreze acest gol uriaș în România. Vom vorbi despre etică, drepturi de autor, femei, jurnalism și multe alte subiecte complementare fotografiei insuficient discutate public. Unul dintre evenimentele care îmi este foarte drag este evaluarea de portofolii din cadrul festivalului – o ocazie să te vezi cu 5 specialiști, să primești feedback, iar la final, cele mai bune 3 portofolii sunt publicate în reviste, mie mi se pare genial. Mi-aș fi dorit să particip la așa ceva când eram debusolată și nu știam ce să fac cu ceea ce creez. Sunt atât de necesare aceste întâlniri. Sper ca tinerii fotografi și artiști să se înscrie la povestea asta. Şi cumva, așa, cireașa de pe tort este târgul cu printuri foto de autor de la unteatru. Mi se pare foarte curajos să faci asta acum. WS-print e un proiect care își propune să continue pe piață în contextul în care 90% din fotografii din România trăiesc din contracte de prestări de drepturi de autor, practic își vând serviciile, dar nu și fotografiile. Îmi doresc ca oamenii care cumpără afișe înrămate de la IKEA să se gândească de două ori și să vină să vadă ce fotografi talentați avem, sigur o să găsească o imagine mult mai potrivită și mai cool decât acolo.

Urmărește Walk & Shoot pe:
Facebook | Instagram | Website

Foto copertă: (c) Martin Toloku

Toate celelalte fotografii aparțin Alinei Ușurelu

The following two tabs change content below.