f ă r ă s t a n d a r d e
Vlad Braga reprezintă deja un nume cunoscut în rândul fotografilor din România. Fie că vorbim despre stilul lui perfecționist, ușor nostalgic, fie despre alegerea lui de a poza nud în alb-negru, “pentru că îi dă un feeling așa, mai poetic”, Vlad reușește, de fiecare dată, să atragă privirile.
Într-un moment de rătăcire am crezut ca o să uit. Că detalile se vor pierde, la fel ca urma de acuarelă de pe vârful pensulei tocite cu care vremea-mi pictează-n destin. Rătăcire. Nu a fost așa, deși au trecut suficiente zile cât pentru o uitare de toată frumusețea. Dar culoarea s-a uscat atât cât imaginile să devină mai clare iar peisajul să capete sens, chiar dacă unul abstract.
Am așteptat ca haosul să își găsească liniștea, să se așeze, iar pornirile sentimentale să-mi părăsească mintea. De pus cap la cap, într-o oarece logică, ceea ce s-a petrecut la Râșnov, vine ca un soi de încercare, de test pentru simțuri. Nu vreau să mă întind în chestiuni care nu privesc pe nimeni și care, până la urmă, nu au atât rezolvare, cât nici viață lungă.