Cu Vlad Roșianu a stat de vorbă Alexia Șerban în cadrul proiectului „Avdives, khetanes” (trad. „Astăzi, împreună”) desfășurat de Fundația Amfiteatru. Alexia Șerban este o tânără din Ferentari pasionată de artă, muzică și limba engleză. 

Adolescenți și tineri creativi, care au crescut în cartierul bucureștean Ferentari, scriu articole despre cultura romă în cadrul proiectului „Avdives, khetanes”. Aceștia beneficiază de îndrumare editorială specializată. „Avdives, khetanes” are ca scop consolidarea creșterii incluziunii și dezvoltarea premiselor pentru o calitate mai bună a vieții pentru copii de etnie romă din comuna Belin, județul Covasna, și zona urbană marginalizată Ferentari (sector 5, București).

Vlad Roșianu este un foarte talentat adolescent din Ferentari, pasionat de fotografie și arta spectacolului. Prima sa expoziție foto, intitulată #NESEMNIFICATIV și găzduită de Studiourile Ferentari în aprilie 2021, demonstrează că are un ochi grozav pentru realitatea socială, pe care nu se sfiește să o „poetizeze”, s-o filtreze prin propriile lui aspirații. Vlad iubește și actoria, pe care a descoperit-o la atelierele creative ale trupei PlayHood. Pentru el, proiectele artistice sunt un mod de a cultiva frumosul și de a sta departe de probleme. De altfel, unul din motourile sale preferate este „Mai bine într-un film, orice rol, decât un dosar pe rol”. 

Mai multe aflăm chiar de la Vlad, într-un interviu despre origini, evoluții personale și aspirații:    

Spune-ne cum a început totul?

Eram în clasa a 8-a, la ora de dirigenție și a venit o doamnă care voia să ofere niște cursuri de teatru după școală. De curiozitate, am venit și eu la cursuri. Câteva săptămâni mă puneau să citesc texte scurte, iar după am aflat că vom juca la Teatrul Național București. Pe 10 decembrie 2017, am avut primul spectacol la Teatrul Național București, în Sala Media (modulul dezvoltare personală prin tehnici de actorie). Atunci a fost prima și ultima dată când au venit ambii mei părinți la spectacolele mele. 

Cum te-ai simțit atunci când ambii tăi părinți și-au făcut apariția la primul tău spectacol? 

M-am simțit foarte bine, neștiind dacă o să fie și ultimul meu spectacol, dar m-am simțit și foarte prost când am intrat în scenă, pentru că tata a început să țipe: „Ăla e băiatul meu!”. 

Cum ai intrat în trupa de teatru PlayHood?

Eram afară cu prietenii, prin anul 2018, iar unul din ei m-a întrebat dacă vreau în următoarea zi să vin cu el să văd cum repeta el la trupa de teatru din care făcea parte. Pe 25 martie 2018, am jucat pentru prima dată în PlayHood, la ARCUB, în premiera spectacolului Friday.

Pe 25 iulie, am participat prima oară și la festivalul de teatru I.D. Fest Bacău, ediția 19, și tot în acel an am mai jucat în cadrul festivalului de teatru „Victoria Art” la Cinema Pro („anti-eroi/ne”, un spectacol regizat de Bogdan Georgescu).

Ce-ai simțit jucând în PlayHood pentru prima oară?

Nu m-am așteptat să fiu atât de plăcut de către Ionuț [Oprea] și de către colegi încât să ajung să joc cu ei în mult mai multe piese de teatru și să intru alături de ei în mai multe festivaluri, proiecte și spectacole.

Ai mai apărut și în alte spectacole, festivaluri sau proiecte?

Pe 3 iunie 2019, am jucat în spectacolul „Povestiri din curtea școlii” la TNB. 

Apoi, pe 13 iunie, am debutat la teatrul Țăndărică cu propriul număr de pantomimă, One Man Show, „Balonul”.

Cum a fost primul tău număr de pantomimă?

Inițial, numărul de pantomimă „Balonul” a fost jucat de către colegul meu de trupă Belea, la Cinema Pro. Eu am vrut să reproduc acel număr, așa că am stat să repet foarte mult, ba chiar să sparg multe baloane înainte de a-l juca la teatrul Țăndărică.

Tot în acea vară, în august, împreună cu colegii de trupă, am avut ocazia să învățăm o coregrafie de balet de la maestrul Ioan Tugearu, pentru un proiect de film regizat de Xandra Popescu.

Ți-a prins bine să înveți balet, pentru prima oară, în acel proiect?

Aveam impresia că e super ușor, însă a fost, de fapt, foarte greu, fiind și prima oară când făceam așa ceva. Dar a fost interesant. Și mai ales util. Tot în acel an, spre sfârșitul lunii august, am participat la I.D. Fest Bacău, ediția 20, cu piesa de teatru „Aleea Stereotipurilor”, în care a trebuit să ne folosim și de mișcări din dansul contemporan, nu doar de hip-hop sau poetry slam, pentru a descrie forme diferite de discriminare.  

Cum a decurs anul 2020 pentru tine?

Am fost destul de activ, ca să nu zic ocupat. Pe 24 august, seara, am jucat Aleea Stereotipurilor cu trupa de teatru PlayHood la VERDE STOP ARENA, în cadrul festivalului “One World Romania”.

În septembrie, apăream cu trupa de teatru PlayHood pe coperta revistei Scena.ro, iar în octombrie jucam „Moara cu noroi”, live streamed în cadrul festivalului Prezent—Maratonul de teatru pentru adolescenți. A fost un an greu, dacă ne gândim la pandemie, dar artistic mi-a mers bine. 

PlayHood are din 2021 o nouă casă. Cum s-a petrecut minunea și cum te-ai implicat tu? 

Eram într-o zi cu Ionuț pe afară, mă plimbam cu el și, la un moment dat, ne-am oprit la stația Vâltoarei lângă poștă. Mi-a arătat un spațiu și mi-a zis că aceasta o să fie „casa PlayHood”. Prezentându-mi acel spațiu, mi-a spus că are de gând să facă multe chestii și are multe planuri.

O să avem un studio audio, un studio video-foto, un studio de dans… și de aici a plecat numele de „Studiourile Ferentari” (SF pe scurt).

Am ajutat la construcția studiourilor, unde am zugrăvit, am dat cu lavabilă, am desenat pereții, am lipit bureți fonici, am făcut curățenie și am aranjat toate lucrurile la locul lor.

Pe 29 martie 2021, odată cu deschiderea Studiourilor Ferentari, am debutat în fotografie cu prima mea expoziție intitulată #NESEMNIFICATIV, o colecție de 20 de poze.

Ce ne poți zice despre expoziție? Cum te-a influențat această primă realizare a ta ca fotograf, ce-a urmat?

Expoziția a fost un proces foarte lung, deoarece aveam niște poze pe care le făcusem într-un interval de un an de zile. La una din orele de mentorat cu Mădălina Dorobanțu, ne gândeam ce putem face cu această pasiune a mea. Am vorbit și cu Ionuț și el mi-a zis că ar fi foarte mișto dacă am face o expoziție cu ele odată cu inaugurarea Studiourilor Ferentari.

Am fost ajutat și de către Victor Mușat, cel care ne este mentor la cursurile de fotografie. Expoziția a avut un impact foarte mare. M-a făcut să mă simt realizat și foarte bucuros deoarece cu acest debut în lumea fotografiei m-am intersectat cu foarte mulți fotografi și foarte multe oportunități.

Pe data de 11 mai, am jucat „Moara cu noroi” la Institutul Francez, iar pe 11 august, am lansat, în colaborare cu Vocina, tricouri seria LIMITAT, cu poze realizate de mine.

În toamnă, pe 11 și pe 12 septembrie, am participat la Saga Festival, unde am făcut fotografii pentru Vice Romania, reportaj de Alexa Bejinariu. Pe 2 octombrie am participat apoi în proiectul Sera | The Greenhouse —inaugurarea unor serii de fotografii, Sera, proces în colaborare cu artista norvegiană Lise Wulff.

În octombrie, am făcut reportajul „Expoziție Improbabilă”, publicat de Avdives Khetanes într-un proiect privind promovarea culturii rome. M-am implicat chiar cu o poveste personală, despre cum a început pasiunea mea fotografică, dar și cu un foto-reportaj despre familia mea, apreciat și preluat apoi de cultartes. Iar pe 9 decembrie, am făcut reportajul intitulat „Într-un capăt de lume, un nemărginit Univers”. 

Cum vezi, acea primă expoziție mi-a deschis calea către multe alte proiecte și atunci a început să-mi circule numele.  

Iar acum, în 2022, cum ți-ai început treaba? Ce noutăți mai ai?

Am făcut public pe social-media albumul de 13 fotografii „Change of feeling”.

Am observat ca l-ai menționat des pe Ionuț Oprea în acest interviu. Cine este el pentru tine și cum te-a influențat?

Ionuț este pentru mine ca un tată pe care nu l-am avut, el este omul care m-a educat, m-a îmbrăcat și m-a hrănit. Este omul care mă încurajează mai mult ca oricare altă persoană de pe pământ, chit că uneori îl mai și supăr.

Îl vezi ca pe un exemplu, ai vrea să ajungi ca el?

Este un exemplu demn de urmat și vreau să ajung mai presus decât el și vreau să fac și mai multe lucruri.

Pe viitor, ce ai vrea să faci?

Pe viitor, vreau să ajung actor și vreau să merg mai departe și cu fotografia.

Alte pasiuni? Ce îți mai place să faci în timpul liber?

În timpul liber, când mai am ocazia, îmi place să desenez, îmi place să mă interesez de ce se mai întâmplă prin jur/lume și încerc să petrec cât mai mult timp cu familia și cei apropiați și iubiți. Și-mi mai place să colecționez mașinuțe. 

Mulțumim mult și îți urăm succes!

Interviu realizat de Alexia Șerban

Mai multe despre Vlad Roşianu pe:
Facebook | Instagram

The following two tabs change content below.

Nicolae Baldovin

Editor / Rockstar at Cultartes Magazine