Ca artist, noțiunea asta de underground nu ar trebui să te scoată în afara îndatoririlor pe care, în mod normal, ți le asumi atunci când alegi să fii creator. Arta, indiferent de formele ei, ori este universală, ori nu este deloc. Dar, la fel ca multe alte lucruri, aceste amănunte sunt înțelese puțin altfel la noi, iar cei care preferă confortul de a face pentru câțiva, căci numai cei câțiva înțeleg, nu fac decât să-și limiteze creația însăși.

Valerinne a fost mereu genul de proiect asumat, cu un control debordant asupra actelor sale creative, iar direcțiile în care și-au propus să se îndrepte, nu au părut a avea nicicând limită. Dacă reușești să te așezi pentru o clipă în sunet, realizezi imediat că, deși născocit de lumea o lume materială, ecoul se propagă într-o altă probabilitate existențială. Indiferent cât de ezoterică ți se poate înfățișa, la un moment dat, muzica celor de la Valerinne, nu ai cum să nu te comporți în prezența ei ca în toiul unui act creativ ce își respiră universalitatea.

Cu toate că se învârte în sfere d-astea ce se duc înspre post-rock, ambiental, post-metal, drone sau mai știu eu ce, Valerinne nu a suferit niciodată o încadrare din asta conștientă. Ai trecut prin simțuri sunetul fără o filtrare minuțioasă, în mod natural, din perspectivele ce vin de dincolo de gând. Cred că aici se întrezărește închipuirea reală a celui ce se prezintă ca artist în fața omului de rând, non-creatorul.

Creația precede ființa, iar acest fapt ar trebui să spulbere orice soi de barieră. E cât se poate de absurd, ca să nu zic trist sau chiar prostesc, când auzi artiști ce își proclamă talentul numai în prezența sau perspectiva anumitor ochi și urechi. Dar de aici intrăm deja într-o altă discuție, una lungă și, în anumite condiții, fără niciun rost.

‘Hibernalia’, ca să revenim, se prezintă în cavitățile minții ca și când visarea ar deprinde paradigme ale concretului. Un vârtej sonor ce se izbește de lumea din jur ca o tornadă la poli ce-și caută sensul printre ghețari. Ei bine, deși vorbim despre o piesă ce se grupează și se dilată ca un vortex energetic, sunetul lasă în urma-i o răceală atroce. Ca și când, în infinitatea spațiului, într-un frig cumplit, plutind haotic, zâmbești la Soarele care mai are putere cât să-ți mângăie licăritul ochilor, te lași cuprins de un soi de bucurie ce-ți amorțește trecerea.

‘Hibernalia’ este o piesă extrasă de pe viitorul album “VER SACRUM”. Clipul a fost realizat la Studio 148 în format live session.

Recording & mixing – Marius Costache
Camera – Marius Costache, Anca Chiriță
Video editing – Alexandru Daș

Mai multe despre VALERINNE pe:
Facebook | Instagram | Bandcamp | Youtube

Foto: (c) Valerinne

The following two tabs change content below.

Nicolae Baldovin

Editor / Rockstar at Cultartes Magazine