Eternele tendințe expansioniste ale spiritului au născocit neîncetat în beznele umanității străluciri cele mai de neînchipuit. În pântecul acestui neastâmpăr, omul se zidește, mai întâi, din raze de lumină. Raze ca niște căi neclare ce duc către sinele ce are să devină, într-un final, Soare. Este un drum anevoios chiar dacă radiant, totuși neclar, orbitor. Cel puțin în adâncitura primului pas, atunci când greutatea ființei îngreunează zborul.
Am început să fac fotografii din nevoia de a mă exprima vizual și în alte moduri decât prin desen. Parcursul a fost unul firesc, fotografia mi-a permis să surprind ce nu puteam schița cu creionul, reușind astfel să expun o altă latură de-a mea.
Andreea Hara are, în bună măsură, memoria acestor apăsări, drumeții luminescente, numai dacă ne gândim că abia “după doi ani în care am tot bâjbâit și am apăsat pe declanșator fără un scop anume decât acela de a mă exprima, am descoperit fotografia documentară.”
Mă interesează să pot spune povești, să pot ajunge la oameni și să-i pot face să simtă și să conștientizeze anumite lucruri.
Urmăriți-o pe Andreea Hara pe:
Instagram | Facebook
Nicolae Baldovin