Nu de puține ori te trezești în situația în care auzi o voce despre care nu știi nimic. Îți este străină, exact cum ești și tu pentru ea. Străinătatea este un sentiment învăluit în neliniște și îndoială, însă nu este decât o altă forma a ta raportată la lumea din jur. Ești la fel de străin pentru celălalt ca el pentru tine. Te privești în oglindă. În oglindă totul îți pare cunoscut doar că, uneori, îți ești străin chiar și aici. “De foarte multe ori mi se întâmplă să înceapă oameni total străini să vorbească cu mine ca și cum ne cunoaștem de o viață.”
‘Dance till the end of time’, scurt-metrajul lui IUSTIN Șurpănelu, aduce în discuție o situație pe cât de normală, pe atât de apăsătoare, de fiecare dată când apare. Noi i-am spus principiul oglinzii, dar se poate numi în orice fel. Este, până la urmă, acel moment de regăsire într-o societate în care persoana este devalorizată prin absență. În toată această descumpănire, străinul acesta care îți vorbește nu este altceva decât o readucere aminte, o replasare în lume a ta ca om.
Uite ce povestește Iustin pentru CVLTARTES: “Anul trecut Roxana se mișca pe muzică într-o printărie în timp ce aștepta să ridice ceva hârtii de la muncă. O doamnă care aștepta și ea la rând a început să vorbească cu ea despre muzică și dans și, ușor-ușor, a captat atenția noastră cu tot felul de povești din tinerețea sa. După 10 minute părea că ne-am întâlnit cu o prietenă cu care nu mai vorbisem de mult. Noi am ieșit din magazin și am zis ce frumos ar fi să îi iau un interviu doamnei dar nu îndrăzneam să o abordez. Roxana mi-a amintit că am la mine camera și o lavalieră și m-a încurajat să încerc. Inițial, doamna a spus că ar vrea, dar să ne mai întâlnim și mi-a dat numărul de fix (nu avea mobil). După încă o povestioară de ‘la revedere’, am insistat cu filmatul și ea a spus: hai acum că stau aproape. Am ajuns la ea acasă și am povestit câteva ore. După mai bine de un an am avut curajul să montez o parte din conversațiile avute cu doamna al cărei nume recunosc că l-am uitat (e o problemă generală a mea).
În timp ce editam, mi-am dat seama că întâlnirea asta ar fi fost imposibilă în situația actuală și aș fi pierdut ocazia să cunosc un om așa de viu. Mă tot gândesc că moartea ar trebui să fie un motiv bun pentru care să ne bucurăm de viață sau măcar să încercăm. Hai să purtăm mască doar pe față!”
Pe IUSTIN Şurpănelu îl puteți urmări pe: Facebook | Instagram
Nicolae Baldovin