DARIUS Hulea este un artist, printre puținii de la noi, care și-au găsit rostul și semnificația artistică, dar nu numai, în sfere mai puțin convenționale. Mă rog, în alte spații, clar străine de aceste tărâmuri, încă, surprinse între basmul cult și basmul, hm, incult, ăla de oraș adică, astfel de exprimări sunt deja trecute la clasic.
Așadar, Darius Hulea își împletește viziunea în ițe de sârmă, în straie de fier, îmbracă un suflet, cu un întreg mister. E clar, ne-am născut poeți sau sculptori, artiști oricum. În îmbrățișarea acestor interpretări, sufletul ce n-are măcar un punct de rugină în puținul timp trecut peste dânsul, e posibil să sară peste înțelesuri. E bine, din când în când, să-ți mai ștergi din frunte, cu mâneca uitării, rugina pe care istoria o așează-n ființă.
E complicat să naști trăiri din materiale care nu au fost, încă de la început, ‘gândite’ să-și petreacă forma în trăsături calde, cu subînțeles. Aşa, cam ca noi, cred. Dar uite, că mâna artistului, indiferent de natura lui, poate sădi, pe lângă Frumos și uimirea simțirii. Şi astfel, vorba se prinde între dinții gândirii, când părinții strigau să am grijă să nu mă înțep în vreo sârmă din joacă. Îmi aduceam așa aminte, acum. Ce ar mai zice, ea, mama, dacă m-ar vedea cum mi-am prins, exact ca o cârpă, ca un tricou deja învechit, sufletul într-o operă de artă?!
Pe Darius Hulea îl puteți urmări pe: Facebook | Instagram
Foto de copertă: (c) Mihai Andrei Popa
Nicolae Baldovin