CEZAR Stănciulescu a.k.a. Junkyard și ADRIAN Andrei a.k.a. Freqax sunt doi artiști pe care imediat îți dai seama pe unde să-i încadrezi. Iar dacă nu știi, e simplu, bagi repede o piesă și apoi cu siguranță le găsești locul. Cu activități învăluite în cam aceleași nuanțe și care s-au intersectat frecvent, cei doi au reușit să își clădească un statut important în industria muzicală de la noi.

CVLT: Având în vedere că mainstream-ul se poate caracteriza ca un fenomen ce arde repede, ce credeți că ar susține arderea asta, în așa fel încât, flacăra să fie vizibilă din afara granițelor?
Este mai sănătos să te implici într-o formă de cultură mai puțin vizibilă, a cărei atingere măcar are putința de a te încălzi, într-un fel sau altul?

Junkyard: Vizibil sau invizibil poate fi la fel de sănătos. Nișa nu înseamnă neapărat o cură de aer proaspăt de ghețar. Uneori te poate răci, alteori e ca o briză caldă. E cam capricioasă.

Freqax: Consider că avem libertatea de a alege pe mai multe planuri, vrem să ne fie bine și alegem acele lucruri care ne încălzesc și ne dau o stare de bine. Dacă implicarea într-o formă de cultură mai puțin vizibilă te face fericit, te mișcă sau te emoționează în orice fel, atunci n-ar trebui să-ți pese de nimic altceva.

Știți, e vorba aia care spune că e important să începi cu dreptul o activitate. Cum ar arăta un asemenea pas în zona asta a industriei muzicale? Cum a fost la voi?

Freqax: O muzică bună se poate promova și singură dacă ajunge unde trebuie și când trebuie. Pentru mine, în 2008, a fost momentul potrivit să lansez câteva piese bune la niște case de discuri mai mari din afara ţării, piesele fiind bune și diferite faţă de ce era în acel moment pe piață, s-au promovat repejor, din set în set. Consider că a începe cu dreptul înseamnă să ai un material bun din toate punctele de vedere, să sune nou, curat și cel mai important să vii cu ceva nou.

‘Beats for Love’ Festival, Ostrava, Czech Republic, 2017 | Forbidden Society Recordings Stage
Photo: (c) Tomáš Vencl
THERAPY SESSIONS CZ vol. XIII – D&B TRIP to HELL
Photo: (c) Fo:Tobias

Junkyard: Primul pas e capitonat cu multă muncă. Zic capitonat, că în spatele unui debut frumos brodat, uneori sunt ani de încercări și prototipuri. Talentul, răbdarea și curajul merg mână în mână cu intrarea într-o astfel de aventură.

Muzica a cunoscut o schimbare semnificativă în ultima vreme, odată cu evoluția și dezvoltarea tehnologiei. Cum percepeţi această schimbare, având în vedere faptul că, acolo unde apare tehnologia, de cele mai multe ori, emoția îşi cam pierde pulsaţia?

Junkyard: Zic că pulsația nu dispare odată cu tehnologia. Dispare odată cu tehnologizarea prost înțeleasă și făcută. Tehnologia e inertă fără un operator. Dacă operatorul nu are vibrația potrivită, iese un fiasco. Oricâtă tehnologie ai avea, muzica nu e ușor de creat în digital. Iar la baza digitalizării muzicale stă semnalul analog, clasica undă, veche de când lumea.

Freqax: Eu cred că se lucrează la acestă emoție și se încearcă, chiar dacă muzica este făcută pe un calculator în totalitate, să se păstreze sau să se reproducă atât cât se poate sentimentul de organic. Majoritatea producătorilor muzicali combină deseori digitalul cu ceva organic în așa fel încât să nu sune prea rece, poate, tot. Desigur, acum poți să creezi orice fel de muzică pe un singur calculator, poți să ai o întreagă orchestră într-un singur calculator dar, asta nu-i neapărat un lucru bun pentru cei care au terminat conservatorul și care așteaptă să fie angajați pentru anumite proiecte muzicale fie film, teatru etc.

“Legat de lectură, cred că e foarte importantă în ce privește personalitatea, creația, modul de viață, viziunea artistică. E de bază. Influențele vin din multe direcții. E ca o cutie bună a Pandorei dintr-un univers pe dos.”

E știut că pentru ați forma un bagaj lingvistic bogat e nevoie de o aplecare serioasă asupra rafturilor bibliotecii. Cel puțin așa văd eu lucrurile. Cezar, tu cum vezi? Ce citești? Există vreun autor despre care poți spune că te-a influențat în vreo măsură?

Junkyard: Activitatea? Zborul cu viteză la joasă înălțime. Iar legat de lectură, cred că e foarte importantă în ce privește personalitatea, creația, modul de viață, viziunea artistică. E de bază. Influențele vin din multe direcții. E ca o cutie bună a Pandorei dintr-un univers pe dos.

Dar la tine, Adrian, există vreo manifestare artistică, alta decât cea pe care o practici, care a lăsat urme, în vreun fel, asupra dezvoltării profesionale?

Freqax: Am lucrat ca inginer de sunet în televiziune iar acum sunt producător muzical la un radio local, deci, pot spune că și din punct de vedere profesional sunt tot într-o zonă creativă, artistică.

‘Lună Plină’ este o piesă cu un vibe și o atitudine cât se poate mișto și directă. Oarecum o compoziție clasică, dacă mă întrebați pe mine, cu note distinctive clare.

Cum ați ajuns la această colaborare?

Freqax: Am mai avut colaborări în trecut cu Cezar și am relaționat bine împreună. Acum una an sau chiar doi, Cezar mi-a trimis un beat care mi-a plăcut și am hotărât împreună că acel beat este punctual de plecare pentru ce este azi “Lună Plină”.

Junkyard: Nu e prima colaborare. Ne place muzica mai răstită și d-aia am găsit un sunet comun. Am compus un instrumental întunecat, l-am descompus pe bucăți, i le-am dat lui Freqax iar el le-a recompus în stilul lui

Există piață, sau mai exact, public pentru o astfel de abordare stilistică?

Freqax: Desigur, există piață pentru orice fel de muzică. Eu cred că întrebarea este dacă cei care ascultă sunt pregătiți pentru o astfel de abordare stilistică.

Junkyard: Există. Clar. E loc de zona asta. Sau așa cred…

Contează acest lucru, adică certitudinea unui public, în momentul în care lucrați la o piesă?

Junkyard: Public concret nu îmi dau seama dacă există. Există public. Un public abstract ar fi ăia din cap. Iar aici e vorba de alte treburi. Dar da, te bazezi pe public. Din public ne tragem toți.

Freqax: Când ești dependent de asta, da. Când o faci pentru că așa simți să o faci și îți dai seama că tu ai frâiele producțiilor tale și faci fix ce-ți place și cum îți place, publicul care te urmărește așteaptă oricum ceva, desigur, apropiat de acel ceva care a făcut publicul să te urmărească și să te susțină de la bun început. Colaborările de genul asta pot aduce un aer fresh, desigur.

Știu că există o implicare cât se poate de intensă din partea voastră în zona de producție muzicală, având în spate două studio-uri: Pulsatil Records și Audio Squad. Cât este de dificil de susținut, atât financiar cât și performativ, un astfel de ‘business’?

Freqax: Dificil nu este, nu-mi ocupă foarte mult timp. Eu am creat Pulsatil Records pentru a-mi lansa piesele oricând vreau fără să mai stau la coadă la alte case de discuri, desigur, mai mari și cu notorietate. Consider că, având deja piese semnate la casele de discuri la care mi-am dorit să ajung, am învățat cam ce trebuie să fac pentru a putea controla un astfel de proiect. Desigur, încă mai colaborez cu multe alte labeluri din afara ţării dar, Pulsatil este un fel de my guilty pleasure, lansez fix ce-mi place și ce sună bine, de la drum and bass, idm până la jazz sau uk garage.

Junkyard: Când îți place meseria asta de producție audio, nu e greu deloc. E multă muncă dar rezultatele sunt pe măsură. Un studio audio e jumate din hardware și software și jumate din ce ai în cap. Cu cât înveți mai mult cu atât ești mai solid în orice producție. Read and learn.

Un produs este considerat de succes atunci când:

Freqax: Când tu ești fericit și mulțumit 100% cu ce-ai făcut în/din acel produs.

Junkyard: La fel zic și eu. Și mai e și un pic de noroc.

Cu ce oameni din muzică, dar totodată, din afara sferei de confort, de la noi sau din afară, v-ați vedea colaborând?

Junkyard: Hans Zimmer și Kronos Quartet.

Freqax: The Prodigy sau Chemical Brothers.

Societatea civilă rumegă de ani de zile la ideea asta cum că, dacă nu ar exista un soi de ‘românism’ din ăsta malign, lucrurile s-ar mișca altfel pe aici. Există această impresie şi în sfera artistică?
În lupta asta, iluzorie sau nu, pentru succes, unde credeți că își dau cu stângu’-n dreptu’ cei mai mulți?

Freqax: Cred că multi nu au răbdare și nu se dedică total într-un proiect, fie el de orice natură. Eu unul, am văzut/simțit pe pielea mea, de multi ori, acest lucru. Dacă te implici 100%, dacă ți se închid ușile în nas și tu intri pe geam, dacă cineva spune ca nu e bine/cool/în trend, dar tu-ți asculți sufletul și faci acel ceva ce-ți place până nu mai poți, nu are cum să nu iasă ceva frumos și ulterior și de succes, e o combinație între timing și calitate, desigur, presărat cu puțin noroc.

Junkyard: Nu știu dacă e românism. Cred că e balcanism. E o labilitate care mișcă nisipurile artistice și nu numai. Dar, dacă te adaptezi, turezi motoarele, bați la ușă de mai multe ori, tragi aer în piept, poți merge mai departe pe direcția pe care ți-ai propus-o. Se năruie totul easy easy când se merge pe rețete în care artistul nu crede și, mai mult, pe care nu le înțelege. Copy paste, copy paste cu toner stricat.

Dacă ați avea posibilitatea să vă întoarceți în timp și să schimbați un lucru, eveniment istoric sau personal, care ar fi acela?

Freqax: M-aș fi apucat de producție muzicală mult mai devreme.

Junkyard: IDEM.

Pe viitor ar trebui să fim cu ochii pe voi fiindcă:

Freqax: Am început școala de șoferi. Rămâne-ți în case!
Eu am multe materiale noi făcute în perioada pandemiei, atât pe Freqax cât și pe Freqkid și abia aștept să le dau drumul.

Junkyard: Piese noi sunt pe țeavă. Am lansat un single și un clip nou R.O.A. ce se cheamă “DA!”. Enjoy! Lucrăm la încă un clip al unei alte piese proaspete. Sunt on și cu Junkyard cu producții nemaiauzite. Pace!

Urmăriți Freqax pe: Facebook | Twitter | Bandcamp | Youtube

Urmăriți Junkyard pe: Facebook | Youtube

The following two tabs change content below.

Nicolae Baldovin

Editor / Rockstar at Cultartes Magazine