COSMO este un nume relativ nou în spațiul hip-hop românesc, apărut, ca toate proiectele de genul acesta, dintr-o nevoie și o revoltă interioară. Cam de aici pleacă orice act artistic până la urmă, nu crezi?! Ei bine, Cosmo, a lansat recent un material, “Despre ea”, care are un sound corect și cât se poate de catchy.
Salut! Lumea are tendința să compare, să alăture, să judece după ceea ce au impresia că știu deja. Care este elementul distinctiv, ceva-ul tău muzical?
În primul rând vreau să vă mulțumesc pentru această ocazie și să salut, prin intermediul acesta, toți cititorii conectați aici.
De când “ cochetez “ cu muzica și relaționez cu oamenii, am învățat că în general lumea este destul de rea și cum spune americanul “ quick to judge “, dar nu îi condamn. Acum datorită gradului ridicat de expunere, toată lumea are posibilitatea să se manifeste și deși asta este un lucru bun, apar foarte multe lucruri lipsite de autenticitate și lumea are o reacție în acest sens.
Ceea ce cred eu și, de fapt, ce vreau eu să fie elementul distinctiv, este faptul că scriu și cânt tot ceea ce simt așa cum simt, fie că este vorba despre rap sau mă aventurez în alte genuri muzicale, everything is real shit.
De ce ți-a fost cel mai teamă când te-ai apucat de muzică?
Sincer să fiu, nu cred că am simțit o teamă.
Am intrat în lumea asta prin intermediul “Battle Rap” când eram puștan, pe la 14 ani, când cei de la Hardcore Hooligans, cărora le voi mulțumi mereu că au susținut mișcarea în oraș deși nu mai exista de ceva vreme, organizau evenimente și am sărit în schemă.
Există emoții și teamă de eșec, cine spune că nu e așa minte. Dar pentru mine a fost ca o chemare, când am urcat prima oară pe scenă știam că asta trebuie să urmăresc toată viața.
Cum decurge scrierea versurilor pentru un cântec? De unde pornește ideea de bază? Vorbim despre niște teme clasice, ca să zic aşa, pentru hip-hop?
Experiențe personale, sentimente pe care le trăiesc, ceea ce văd și aud în jurul meu.
Este bine cunoscut faptul că hip-hop-ul abordează teme sociale în general și experiența de “stradă“. În acest mediu există povești și oameni pe care nu ai cum să le găsești în altă parte, este unic. Mulți încearcă să reproducă vibe-ul ăsta, dar dacă ești puțin atent, deosebești ceea ce e “pe bune” de “fake”. Procesul este simplu și complicat în același timp, unele piese ies în 10 minute, altele în 10 săptămâni. Ascult un instrumental și încerc să comunic cu el, dacă îmi transmite ceva, iau emoția și o transpun cum pot eu mai bine.
Ce artiști, indiferent de domeniu, ți-au atras atenția în ultimul an?
Conway, Westside Gun, toată brigada de acolo.
Când ascult Cosmo ar trebui să…
Fuck with that shit.
Mai este hip-hop-ul, în general vorbesc, o abordare ce poate schimba societatea în vreun fel? Eu am impresia că a devenit un soi de job, iar de aici pierderea autenticității.
Clar, hip-hop-ul a luat naștere datorită presiunilor sociale și a diferențelor între oameni și nevoia de a îți manifesta trăirile într-un mod care să se simtă, la fel ca muzica blues și jazz și rock and so on.
Dacă urmărești o carieră în asta, devine un job și mai mult de atât, it’s a way of life. Acum depinde de fiecare ce vrea să transmită și ce compromisuri e dispus să facă.
Progresul și evoluția unui artist poate fi complicată, sus și jos, dar la final, hip-hop-ul și muzica în general sunt făcute să miște, să stârnească emoție și eventual să te facă să iei atitudine.
Recent ai lansat un material care, ca producție, pare foarte atent lucrat. Cât de dificil este să aduci la lumină un material executat cât mai corect?
“Despre ea” este materialul meu debutant și sunt foarte fericit că a ieșit așa cum e. Am avut ocazia să lucrez cu un om care m-a ajutat să-l duc până la capăt, omul din spatele artistului, grafica și sunet, extraordinar.
Am reușit să îmi manifest emoțiile într-un mod neconvențional, puţin diferit de ce făceam până acum și mi-am demonstrat mie, în primul rând, că pot să fac asta. Adevărul este că, nu doar odată m-am gândit să renunț la acest material, dar acum mă bucur că am dus treaba până la capăt.
Ca textier și cântăreț, procesul de creație este important pentru livrarea unui material, dar nebunia este la butoane și necesită un inginer de sunet care să fie pe film cu tine și să scoată din tine tot ce e mai bun. Thanks bro!
Bun, să trecem cumva mai departe și să privim din exterior cumva. Ce mai e ăla un rapper actual? Cum ar trebui să arate, să se comporte el, ca să nu o dea în snobism rău de tot?
You gotta be yourself and that’s it, lumea o să te simtă întotdeauna dacă ești pe bune. Nu există “un fel”, cel puțin din punctul meu de vedere.
Da, rapper-ul convențional trebuie să aibă o poveste și skill, dar sunt foarte multe exemple de artiști care au plecat de jos și odată ajunși la un nivel și-au schimbat atitudinea. Nu pot să spun în bine sau în rău, ci pur și simplu că s-au schimbat. Omul se schimbă întotdeauna, dar e important să știi ce reprezinți.
Ce înseamnă să ai tupeul, că despre asta e vorba, pentru a face ce-ți place într-o țară ca România?
Perseverență.
Este destul de greu, dar nu imposibil. Se poate trăi din muzică și în România, doar că trebuie într-adevăr să tragi tare și cel mai probabil te vei lovi de multe eșecuri și oameni care vor să profite de tine. La final trebuie să fii mulțumit de tine și să continui să faci asta indiferent de ce te lovește.
“ But it ain’t about how hard you hit. It’s about how hard you can get hit and keep moving forward; how much you can take and keep moving forward. That’s how winning is done!
Dacă melodiile tale ar fi un soundtrack pentru un film, ce ai alege? Ce poveste are avea filmul?
Ceva despre un băiețaș care o ia de la zero, all the hustle and bullshit prin care trebuie să treacă, dar, într-un final, își dă seama de ce e în stare și sparge topurile.
Dacă nu ar fi existat hip-hop-ul, să zicem că nu s-ar fi inventat, ce te-ai fi văzut făcând? Tot în muzică sau…?
Întrebare grea, dar dacă nu ar exista asta, probabil ori aș fi ajuns foarte rău ori poate aveam norocul să fiu ghidat către ceva ce mă pasionează, istorie, sociologie ceva, poate un drept o nebunie d-asta.
Multă lume privește zona asta hip-hop ca pe un tărâm ce se întinde în afara artei. De unde crezi că vine gândul ăsta? Există un fel ignoranță a celor care văd lucrurile în felul acesta?
Știi, când eram mic era încă vorba aia că cei ce ascultă rock sau rap sunt drogați și paria societății. Lucru care a fost și încă mai este în gândurile oamenilor. Acum se dezgheață lucrurile și de ceva timp, multă lume tinde spre zona asta.
Rap-ul nu a fost văzut ca artă pentru că era un fenomen prin care oamenii spuneau ce aveau de spus fără să-și voaleze vorbele. Fără să se ascundă după tot felul de cortine, totul era pe față și real și de cele mai multe ori vulgar, iar oamenii probabil se simțeau ofensați și a existat această contra-reacție asupra mișcării. Dar acum, ce să vezi, vulgaritatea și obscenitatea este peste tot în așa zisă artă, interesant cum evoluează lucrurile.
Exista împlinire întru artă?
Cu siguranță.
Mai multe despre Cosmo găsiți pe: Instagram | Facebook | Youtube
Foto de copertă: Caluti Ciprian
Nicolae Baldovin