ASTRAL AURORA este un proiect cât se poate de tânăr, iar aici cuvântul prinde aripi în toate sensurile și zborurile sale. Ionat, adică Ionuț Olteanu, este personajul ce-și povestește opera asemeni unui autor ajuns brusc într-un soi de maturitate. Modul de raportate la un gen ce nu doar că își capătă înțelesul într-o anumită stare spirituală, însă nici nu poate fi formulat, din pricini lesne de înțeles, “cu cuvintele tale”, mă duce cu gândul fix la nuvela lui Mircea Eliade, “Tinerețe fără tinerețe”.
Black metalul, indiferent de abrevierile sale, este un concept care, încă de la începuturi, s-a insinuat în me(n)talul colectiv, ca o teorie pe care o pătrunzi doar cu o anumită educație, ca să zic așa. Am tot vorbit despre caracterul elitist pe spatele căruia s-a construit acest gen. Până la urmă, orice formă de artă are nevoie de o aplecare implicită a celui către care se îndreaptă ca să își îndeplinească menirea. Totuși, descoperirile sunt tot mai rare într-o formă de artă care pare că se folosește de Idee ca de un machiaj aplicat intenționat în exces, cât să acopere, dacă se poate, spiritul său pur. O revoltă ce se transformă într-o ieșire la iarbă verde nu va reuși să atragă nici măcar antipatie. Însă nu despre asta căutam să discutăm acum.
A da nume după gen este modul cu care întemnițezi, ca o Inchiziție modernă ce lucrează cu idei, amploarea în care poate deveni un act artistic. Astral Aurora este o expoziție cu fragmente sonore de natură executate într-un stil devenit clasic. Este poezia care se așează inoportun în spiritul unui tânăr ce nu își află rostul în societatea în care, fără voia lui, își duce veacul. Un romantism în sunet cu ecouri în codrii lui Eminescu. Nu sunt critic de artă și nu am avut niciodată pretenția asta, însă, găsirea și re-găsirea într-un mod de exprimare artistic nu ține cont de tehnici.
“Aeternum Aurora”, cel mai recent material lansat sub înfățișarea asta, este un drum sacadat, a nu se înțelege împiedicat, mai mult nelămurit, dinspre o seară liniștită într-un întuneric nocturn la care cunoașterea nu mai poate aduce lumina. Este o angoasă nenaturală, care se simte pe alocuri în construcția sonoră, dar care nu aduce cu ea panica incontrolabilă ci doar o neliniște ca o depărtare bruscă de pântecul părintesc.
Mai multe despre ASTRAL AURORA găsiți pe: Bandcamp | Instagram
Nicolae Baldovin