Pink Turns Blue este una dintre cele mai influente trupe pentru ramura post-punk/new-wave. Berlinezii au pornit la drum în 1985, la iniţiativa lui Mic Jogwer şi a lui Thomas Elbern. În 1987 au reuşit să pună în ramă, unul dintre cele mai importante materiale post-punk, ‘If Two Worlds Kiss’. Cu un avânt considerabil şi cu un fundament artistic de un potenţial care putea descrie cu usurinţă chipul unei trupe cult la nivelul pe care, de exemplu, The Cure l-au atins, nemţii scot la lumina ‘Meta’. Aşadar, sunt expuse zone ferite de bucuria şi poate nostalgia uşor adolescentină de pe primul material. Un vibe la fel de puternic dar poate mai greu de pătruns, de înţeles, fapt care, cumva, taie din elanul considerabil luat spre largii ochi ai lumii. Dar nu toţi marii inovatori sunt puşi pe prima pagină a istoriei. Cum de astfel s-a întâmplat şi în cazul de faţă, căci ‘Meta‘ devine o Mecca a darkwave-ului. Mai apoi, la început de ’90 să apară, ‘Eremite’ şi ‘Aerdt’, două albume esenţiale în conceptul cold wave. Vorbim despre o trupă cu o istorie vastă şi plină de spiritul inovaţiei, un soi de Bismarck ai genului, o idee în continuă expansiune şi dorinţă de explorare.

Pink Turns Blue sunt un fel de spirit ce-şi caută trupul pentru a putea păşi efectiv pe un curs normal, pe o cale. Sacrificiul, căci a experimenta în locul reţetei clasice de a produce aceeaşi muzică puţin întoarsă pe alte feţe, pentru că a prins, implică o doză de pierderi de tempo. Cred că tocmai în asta constă sensul devenirii acestei entităţi. O asumare conştientă a rolului real în planurile de transformare ale acestui gen muzical. Tinereţea, care are darul ăsta blestemat de a se pierde cu uşurinţă, este un element ce pare că se înfiripă din nou, odată cu acest turneu, în vârful obrajilor, ca o acuarelă ce e gata să îmbujoreze, dacă nu chipurile unor muzici noi, măcar ale unor oameni noi.

Acestea fiind spuse şi revenind puţin la timpurile noastre, Pink Turns Blue vin în premieră în România şi pun de două concerte, la Cluj şi Bucureşti, ce pot fi luate ca două cursuri de muzică, o experienţă aproape educativă pentru cei care pătrund în subgenurile expuse mai sus.

Alături de berlinezi, în cele două incursiuni în ţara noastră, se alătură şi cel mai vechi proiect de goth, post-punk din România, Arc Gotic. Timişorenii, cu un debut pe undeva de pe la începuturile democratice din anii ’90, mai precis în toamna lui ’92, aduc necesarul de conţinut ca acest manual istorico-muzical, în două capitole, să capete sensul şi perspectiva potrivită. Cu un prim material lansat în 1994, ‘Catehism’, şi inspirat de versurile lui George Bacovia, Arc Gotic este genul de proiect cu o încărcătură artistică aparte. Apăsare, disperare poate, forme de trăiri puternice converg în tot soiul de încercări şi sonorităţi originale pe atunci, cam la fel ca şi acum.

Vorbim, deci, despre două evenimente ce au o atâta încărcătură încât cred că cel mai potrivit ar fi să intrăm în locaţiile de concert ca într-o sală de clasă, cu caiet şi creion. Se pot învăţa multe de aici, despre muzică, despre cursul în continuă schimbare al istoriei, dar şi despre spiritul etern tânăr al fiinţei.

De menționat că acest eveniment este realizat de Waves With No Ends cu ocazia a celor 5 ani ce urmează să-i împlinească. Big up guys!!

Concertele vor avea loc pe 11 Martie la Cluj, în /Form Space, respectiv pe 12 Martie la București, în Control Club.

Events: CLUJ | BUCUREȘTI

The following two tabs change content below.

Nicolae Baldovin

Editor / Rockstar at Cultartes Magazine