Irinel Cîrlănaru, este acel soi de artist ce își îmbracă lumea ce-l înconjoară într-o mantie feerică asemeni unei aurore boreale de inspirație autohtonă. Un personaj magic ce este atât poveste, cât şi povestitor. Cunoscut pentru arta sa fotografică, unde împletește oniricul cu realul asemeni unui scriitor de viţă din perioade romantice, acele timpuri în care universul cugetă în om cu voci părinteşti. Irinel Cîrlănaru este sensul pe care poveştile noastre nu şi-l găsesc în deslănarea propriei vieţi. Aduce basmul în sânul simţurilor, asemeni unui medic străvechi, unui mag, ce prin cuget şi tăcere vindecă boala indiferenţei cu atingerile înţelepciunii. Vine de undeva din afara cunoaşterii, din simţiri zamolxiene ca să pună fiinţă într-un modernism abstract şi de multe ori abject. Astfel de personaje nu stau la vedere, ai nevoie de ochelari căliţi în focurile sufletului pentru a privi şi a înţelege felul acesta de existenţă. Focuri ce trosnesc în sine ca şi când oasele ar fi lemnul uscat din cuptorul de pâine al bunicii. Surcele verzi şi uscate, anotimpuri fără vârstă, fără nume, doar sufletul ce-şi ţine cu podul palmei, sub bărbie, ciomagul gândirii.
Sphera Noctis este proiectul muzical al aceluiaşi personaj. O lume deloc diferită, dar spusă altfel, într-un limbaj diferit. Însă ce e limbajul ăsta dacă nu forma pe care neliniştea o coace în tăcere, ca apoi să fie aruncată în lume sub chipurile graiului. Muzica e grai şi parcă notele acestea sunt acordate în arhaisme ce s-au cerut uitate, ce au avut sens doar într-un anumit timp. În formele simple în care natura îşi desfăşoară frumuseţea, doar muzica oferă tonul cu care aceasta încearcă să-ţi comunice.
Scriam în urmă cu ceva vreme în Kogaionon despre Sphera Noctis, proiect ce abia îl descoperisem, şi pare-mi-se ca şi acum îmi ascunde poveşti. “E ceva evident în simţirea românească, dar de care ne este teamă cumva, un fel de baba cloanţa al trăirilor autentice, de care fugim ca descreieraţii pe străzi luminate de zeci de felinare şi oameni cu figuri opace. Ne sperie bucuria cu care spiritul îşi umblă jalea prin trecutul ăsta al nostru, mereu actual. Dacă tot suntem aici, nu este neapărat necesar a împrumuta hainele, străchinile, instrumentele cu care străbunii noştri îşi încărcau traiul, important e să pătrunzi dincolo, să înţelegi poezia din îndărătul vorbei şi-a cuvântului.”
Urmăriți Sphera Noctis pe: Facebook | Youtube
Sphera Noctis s-a alăturat CVLTARTES BOOKING.
Nicolae Baldovin