Mă surprind zâmbind, îmi plac provocările.

Așa că mai întâi am căutat ce înseamnă logică, la ce se referă. Cuvântul derivă din gr. logos, care înseamnă rațiune, limbaj, sens. Dar iubirea nu are neapărat un limbaj în sensul uzual, ci mai degrabă se desfășoară într-un limbaj metaforic, plin de înțelesuri subtile și subînțelesuri cunoscute doar de cei implicați. Ceea ce exprimă iubirea nu este rațiune, nu are dimensiune formală, ci creează emoție și lirism.

Cu ajutorul logicii putem depista dacă o afirmație este adevărată sau falsă, dacă este coerentă. Logica are reguli, ori știm bine că iubirea chicotește și sare într-un picior când aude de reguli. Iubirii nu-i pasă de adevărat sau fals, ea își este suficientă sieși.

Pare, deci, că în sens formal, nu se poate vorbi nicicum, nicicând de o logică a iubirii.

Dar întotdeauna când e vorba de limbaj, avem de-a face cu două dimensiuni una formală, stricto sensu și cealaltă metaforică. „Inima își are propriile rațiuni, pe care rațiunea nu le cunoaște” spunea Blaise Pascal. Oare ce spune aici de fapt este ca în inimă, sediul oficial al iubirii, există mecanisme specifice, o dinamică specială, o logică?

Chiar și un nebun are logica sa…

OK. Să ne imaginăm că nu există o logică a iubirii. Să ne imaginăm că există două! Da, două tipuri de logică a iubirii. Cum așa? Prima este o tensiune, o contradicție, un paradox al fenomenului uman numit iubire. Această contradicție se naște din ceea ce dăm și ceea ce dorim sau mai bine spus din ceea ce dăm și ceea ce primim, pentru că atunci când oferim, așteptăm să și primim ceva înapoi.

Eros și Agape sunt două ipostaze diferite ale iubirii. Eros este dorința, este voința. Ceea ce dorim în iubire, ceea ce vrem este să fuzionăm cu celălalt să devenim unul. Așadar îl dorim pe celălalt și această dorință creează așteptări. Așteptările sunt întotdeauna puternice și implică prezență, manifestare. Dorim ca celălalt să-și manifeste iubirea… cu intensitate. Acesta este și motivul pentru care între îndrăgostiți, de exemplu, există întotdeauna certuri din cauză că cineva așteaptă tot timpul ca celălalt să se manifeste, iar oamenii sunt diferiți. Nu numai că ei nu pot fi prezenți întotdeauna, dar poate că nu sunt conștienți de așteptările celuilalt, poate că unul are are altă concepție asupra iubirii decât celălalt. De obicei viziunea feminină asupra iubirii este întotdeauna mai ancorată în existență, cu mai multe așteptări fuzionale decât viziunea masculină, care este mai distantă, mai accidentală, mai ocazională. Aceasta este iubirea eros, care vrea, care dorește, care așteaptă întotdeauna ceva.

Ce este Agape? Agape este dăruire pură. Ea dă fără să aștepte ceva în schimb. Din cauză că nu există niciun schimb, nicio tensiune, doar dăruire, oamenii întâmpină Agape cu reticență și nemulțumire. Cauza nemulțumirii este faptul că iubirea este deseori văzută ca o investiție. Cineva investește ceva pentru a primi altceva, ce dorește. Una dintre reprezentările pentru Agape este iubirea divină, care dăruiește nelimitat fără a cere ceva în schimb. În plan uman, se consideră iubirea maternă cea mai apropiată de Agape, dar și aceasta este de investigat, deoarece chiar și iubirea maternă, care dăruiește imens, așteptă cel puțin mulțumire, semne, gesturi de recunoștință.

Alte două ipostaze le găsim la Platon, în Eros terestru și Eros celest. Diferența este că erosul celest scapă materialității, nu are nimic de câștigat, dar nu-l are nici pe celălalt. Celălalt poate aspira însă la înalt și din eros terestru se transformă în eros celest.

Așadar are iubirea o logică sau este complet irațională și ne scapă de fiecare dată de sub control? Dacă există o logică a iubirii, ea constă în legătură, în implicația dintre a da și a primi. Iubirea locuiește și în acest schimb. În lipsa lui, dacă această dorință de implicare nu este întreținută și satisfăcută, apare decepția și atunci putem spune că fără de știre, iubirea dispare.

The following two tabs change content below.

Latest posts by Andreea Muşat (see all)