Mgla & Martwa Aura: Muzica și cețurile filosofice

Nefiind un împătimit de black metal, am ales totuși să nu ratez evenimentul din 23 septembrie, club Quantic, în primul rând pentru că era vorba de o seară polonă, iar leșii nu prea dezamăgesc în muzică.

Nefiind un împătimit de black metal, am ales totuși să nu ratez evenimentul din 23 septembrie, club Quantic, în primul rând pentru că era vorba de o seară polonă, iar leșii nu prea dezamăgesc în muzică. Scena asta a lor a crescut mult, are un suflu proaspăt, ceva agresivitate și dorință de putere. Am simțit treaba asta la Martwa Aura, au dominat foarte bine scena și au țesut o atmosferă încărcată. Viguroasă reprezentație, atât instrumental-vocal, cât și ca participare scenică, asta oricât aș cârcoti contra deja arhicunoscutelor fețe pictate. Eu văd aici o plăcere de muzică, de manifestare și o fermitate a răzvrătirii, casă bună pentru black metal.

De la Mgla am avut așteptări mari pentru că au toate ingredientele unui reușite live. Prezență discretă, îmi sugerează chiar o încercare spre amorf sau dezumanizare, punctualitate de mașinărie, încercări nihiliste pe ritmuri robuste. Nu m-au dezamăgit, și-au petrecut crezul. Am simțit totuși o lipsă de vigoare, pe care aș pune-o pe seama zilelor de turneu. Nu pot să nu mă gândesc totuși la Nietzsche când amintesc de această vigoare, căci atunci când te lupți cu omul și cu Divinitatea trebuie să fii pasional și să emani forță. Doar așa trânta are sens și farmec, iar căderea substanță. Aici am simțit eu că ar mai fi de lucru, doar că aici e mereu de lucru pentru omul nou, dezgolit, nevrednic de putere.