DIGITAL:CANVAS. Complexul Penelopei: Flora Sopa

artouching este glasul pe care îl capătă arta când aceasta se lasă răvășită de sentimente. Îmi veți spune acum că arta în sine este de fapt o expresie a spiritului cuprins de sentimente.

artouching este glasul pe care îl capătă arta când aceasta se lasă răvășită de sentimente. Îmi veți spune acum că arta în sine este de fapt o expresie a spiritului cuprins de sentimente. Dar dacă ne uităm puțin către vremurile cu care ne confundăm, ei bine, aș zice că nu este chiar așa. artouching este, până la urmă, o formă de exprimare nouă despre trăiri vechi.Mai clar, vorbim despre o echipă ce pune în scenă o serie de evenimente și activități ce readuc la viață, ei, ce să vezi, viață domnule. Discuția se poate, cu ușurință, îndreapta înspre zone filosofico-poetice și o să vă descriu puțin un eveniment în cauză.

Complexul Penelopei este o aducere în contemporan a unor petice de mitologie inspirate de poezia cu același nume a Claudiei Fotin. Flora Sopa, autoarea acestei expoziții multimedia, spune că aceasta “a reprezentat o sursă de inspirație, dar și un pretext pentru a explora un nou teritoriu: reinterpretarea mitului.” Flora, un nume care în sine te poartă înspre alte lumi, neobișnuit în frumusețea sa (da, trebuia să spun asta fiindcă îmi răsună cumva în minte), este născută în Cluj-Napoca, dar își urmează calea în afara țării. Nu intru în detalii fiindcă o dăm într-un soi de biografie anostă și nu tocmai asta căutăm aici. Cu toate astea zic să căutați personajul, mai ales că acum există nenumărate posibilități, și să îi urmăriți activitatea.

Bun, trebuie să mă reîntorc în temă, revin la vorbele artistei care spun: “am dorit să recreez un spațiu unic, care să ofere publicului șansa de a uita de tot ce există dincolo de pereții galeriei. Fiind o instalație imersivă, aceasta va inunda spațiul expozițional, fiecare notă găsindu-și rădăcinile în tapiseriile expuse circular.” Uitarea asta întru artă, am impresia că am cam uitat-o noi, ca să zic așa. Să te uiți pe tine în mijlocul unei lumi care nu îți aparține, dar pe care o să ajungi să o împărtășești, vorba aia, nesilit de nimeni, este până la urmă o dovadă de curaj. Cred că aici găsim și un soi de obiectiv, de scop al artistei care nu numai că are o doză ridicată de îndrăzneală propunând uitarea, dar, astfel, hrănește și curiozitatea aceea ușor orgolioasă . Mă rog, ca să o luăm mai simplu, zic că dacă sunteți prin zonă, iar dacă nu sunteți mergeți într-acolo, lăsați-vă pașii să umble pe acolo pe unde mintea se ferește să calce.

Evenimentul are loc pe 4 octombrie, între orele 19-20 și tre’ să mergeți pe str. Penes Curcanul, nr 4-5, Azur, Timișoara.