Fosta fabrică de țigări din Sfântul Gheorghe devine centru educațional

La Sfântu Gheorghe, una dintre clădirile care au cunoscut cel mai bine mirosul, zgomotul și disciplina industriei își pregătește o a doua viață. Fosta Fabrică de Țigarete, locul în care timp de decenii au fost produse Carpați, Mărășești, Snagov și Național, urmează să fie transformată într-un centru de experiență dedicat științei, experimentului și învățării prin joacă.

Nu este doar o schimbare de funcțiune. Șase dintre clădirile istorice ale fostului complex industrial vor fi restaurate și redeschise publicului, urmând să găzduiască laboratoare științifice, muzee, spații pentru conferințe, ateliere educaționale și chiar un simulator de zbor. Un loc construit pentru producție va deveni, astfel, un loc construit pentru curiozitate.

Istoria fabricii începe în 1897, când activitatea era găzduită în ceea ce este astăzi sediul Primăriei Sfântu Gheorghe. Complexul pe care îl cunoaștem astăzi a fost ridicat între 1901 și 1907, într-o perioadă în care orașele își desenau încă identitatea industrială prin fabrici, ateliere și infrastructuri care aveau să le influențeze dezvoltarea pentru generații întregi.

La început, aici se făceau trabucuri. Până în 1932, producția a rămas concentrată asupra țigărilor de foi, cu mărci precum Virginia, Trabucos sau Britanica. Apoi fabrica a trecut la țigaretele ambalate, iar numele sale au început să circule în toată țara.

Carpați a fost produs la Sfântu Gheorghe încă din 1931, în variante cu și fără filtru. Au urmat Mărășești, Snagov și Național. În perioada comunistă, fabrica a ajuns unul dintre marile centre de producție de țigarete ale României. În anii de vârf, aproape 700 de oameni lucrau aici, iar linia de producție scotea aproximativ 20 de milioane de țigarete într-o singură zi.

În spatele acestor cifre se afla un oraș întreg. Oamenii intrau dimineața pe porțile fabricii, schimburile se succedau, iar clădirile funcționau după o logică precisă, aproape autonomă. Fabrica nu era doar un loc de muncă. Era una dintre acele infrastructuri în jurul cărora se organiza viața unei comunități.

După 1990, însă, povestea a început să se destrame încet. Privatizarea, schimbările din industria tutunului, creșterea accizelor și pierderea terenului ocupat cândva de mărcile tradiționale au împins fabrica spre marginea propriei istorii. În 2010, activitatea a fost suspendată definitiv. În acel moment, mai rămăseseră doar aproximativ 80 de angajați.

Au urmat ani în care halele și clădirile au rămas în afara vieții orașului. Arhitectura a rămas, însă. Pereții, structurile, golurile ferestrelor și volumele industriale au păstrat urmele unei funcțiuni dispărute, chiar dacă locul nu mai avea una propriu-zisă.

Acum, șase dintre aceste clădiri urmează să fie restaurate și reconvertite într-un centru de experiență și o casă de joacă științifică. Ideea este una simplă, dar ambițioasă: știința să nu mai fie privită doar din spatele unei vitrine sau citită într-un manual, ci experimentată direct.

Copiii și adolescenții între 7 și 18 ani reprezintă publicul principal al viitorului centru. Lor li se vor adăuga tineri interesați de domeniile STEM, familii, profesori și grupuri organizate. Spațiile vor fi gândite pentru experiment, explorare și interacțiune, cu expoziții dedicate mediului, corpului uman, vulcanilor, apelor minerale și mofetelor, dar și cu ateliere în care tehnologia și gastronomia devin instrumente de învățare.

Una dintre clădiri va găzdui un muzeu și o sală de conferințe. Altele vor combina funcțiunile muzeale cu laboratoare științifice, iar una va deveni laborator și depozit. Un alt corp va primi un simulator de zbor. Toate aceste funcțiuni vor fi legate de o infrastructură tehnică nouă, adaptată unei clădiri care nu mai trebuie să producă țigarete, ci experiențe.

Intervenția asupra ansamblului presupune restaurarea și refacerea elementelor degradate, înlocuirea unor componente constructive, realizarea unor învelitori și finisaje noi, refacerea teraselor și rampelor și adaptarea spațiilor la cerințele actuale. Vor exista și sisteme fotovoltaice, instalații noi, sisteme de siguranță și accesibilizare pentru persoanele cu dizabilități.

În jurul clădirilor, spațiul exterior va fi regândit prin alei pietonale, zone verzi, accese și parcări. Cu alte cuvinte, nu va fi restaurat doar un grup de construcții, ci va fi recuperată o bucată de oraș care, pentru o vreme, a funcționat aproape exclusiv ca decor al unei epoci încheiate.

Suprafața întregului sit al fostei fabrici ajunge la aproape 29.000 de metri pătrați, însă prima etapă a reconversiei se concentrează asupra unei zone de aproximativ 7.150 de metri pătrați. Este suficient spațiu pentru ca noul centru să poată funcționa ca un mic teritoriu al experimentului, în care copiii să poată trece de la o expoziție la un laborator, de la o demonstrație la un atelier.

Mai există și o miză care ține de felul în care orașele își tratează memoria.

O fabrică de țigarete nu este, în sine, un loc asociat cu ideea de educație. Tocmai aici stă interesul proiectului. În loc să șteargă trecutul industrial pentru a face loc unei funcțiuni complet noi, reconversia păstrează clădirile și le schimbă sensul. Istoria nu este eliminată, ci devine cadrul unei alte forme de activitate.

Într-o încăpere în care odinioară se lucra după ritmul producției de serie, un copil ar putea descoperi cum funcționează corpul uman. Într-un spațiu care a aparținut cândva unei industrii construite în jurul tutunului, ar putea începe să înțeleagă geologia, tehnologia sau fenomenele naturale. Iar într-o clădire care a fost mult timp închisă publicului, ar putea exista din nou mișcare.

Proiectul își propune ca noul centru să ajungă la zeci de mii de vizitatori anual, începând cu primul an de funcționare. Dar poate că cifrele sunt mai puțin importante decât schimbarea de perspectivă pe care o propune locul.

Fosta Fabrică de Țigarete nu va încerca să uite ce a fost.

Va păstra pereții, proporțiile și memoria unei industrii dispărute, dar va permite unei generații care nu a cunoscut niciodată lumea fabricii să intre pe aceleași porți pentru un motiv complet diferit.

Acolo unde cândva se produceau milioane de țigarete pe zi, următoarea generație va putea produce întrebări.