Asincron: o călătorie printre ecouri shoegaze și fragilitate emo

Asincron este o trupă de rock alternativ care se mișcă între emo, grunge și shoegaze, născută din prietenia unor adolescenți care abia învățau să mânuiască instrumentele. Rareș, Tavi și Andrei au pus bazele proiectului, iar Sara a venit ulterior să aducă voce și energie, completând line-up-ul.

În cei doi ani și jumătate de activitate, au transformat fragilitatea și intensitatea emoțională în muzică palpabilă, lansând albumul „all I had, I gave” și vibrând pe scene underground, festivaluri și în deschiderea unor trupe consacrate. În acest interviu, povestim despre începuturi, concerte memorabile, energia live și planurile lor de viitor – tot ce rămâne între ecouri și trăiri directe.

Pentru cei care abia acum vă descoperă: cine este Asincron și cum ați descrie în câteva cuvinte esența proiectului vostru?

Asincron e reprezentat de patru prieteni care încearcă să trezească ceva în oamenii din jur. Am simțit întotdeauna nevoia de a face muzică deci, de când există trupa, profităm din plin de această ocazie.

“Wire” a fost prima piesă compusă în formulă de trio. Ce simțiți că s-a transformat în voi, muzical și personal, de la acel moment până azi?

Pentru noi s-au schimbat foarte multe lucruri de când am compus “Wire” și până acum. De fapt, cam tot albumul este ca o documentare a evoluției noastre ca artiști și ca persoane, întrucât sunt pe el piese scrise pe parcursul a 3 ani, de când aveam 17 până la 20 de ani, perioadă în care am fost în continuă mișcare, plină de experiențe noi, în care am și învățat cum să lucrăm mai bine împreună și cum să scriem încât să scoatem în evidență punctele forte ale fiecăruia.

Sound-ul vostru traversează grunge, emo și shoegaze, dar păstrează mereu o autenticitate greu de ignorat. Ce vă inspiră cel mai mult în compoziție și în vibe-ul general al trupei?

Cred că un lucru foarte important pentru sound-ul nostru este faptul că ascultăm cu toții genuri muzicale foarte diferite, dar păstrăm totuși o țintă comună privind vibe-ul muzicii și al experienței create de muzica noastră.

Albumul “all I had, I gave.” e un titlu care sună ca o confesiune. Ce v-a consumat cel mai mult în tot procesul de creație?

Într-adevăr, titlul este o confesiune care leagă cumva versurile tuturor pieselor între ele. Într-o oarecare măsură poate fi considerat un “concept album”, despre dorința și încercarea de a găsi acceptare și iubire, și despre eșecul acestei încercări. Acesta a fost și lucrul care ne-a consumat cel mai tare, scrisul versurilor, pentru că fiecare vers iese în urma unei disecții interne, care nu are cum să nu te schimbe.

Care a fost cel mai haotic, dar revelator moment pe care l-ați trăit ca trupă până acum?

Credem că cel mai haotic și revelator moment este compunerea unei piese. Și fiecare nouă piesă compusă aduce cu ea un nou moment și haotic, dar și revelator.

Ați urcat pe scena Holzstock Indie Festival, ce așteptări ați avut de la acest concert și cum v-ați imaginat că se va conecta muzica voastră cu atmosfera festivalului?

Acesta este primul festival din afara Bucureștiului la care am cântat, deci ne-am temut să ne facem așteptări prea mari, am vrut doar să ne simțim bine și să ne bucurăm de festival alături de celelalte trupe și de ceilalți oameni. Și exact așa s-a întâmplat.

Credeți că festivalurile ca Holzstock pot deveni un fel de “acasă” pentru trupele alternative? Ce ați sperat să simtă publicul când v-a ascultat acolo pentru prima dată?

Credem că festivalurile de muzică alternative precum Holzstock sunt foarte importante. Pare că majoritatea festivalurilor care abordează stilul acesta tind să nu reziste, astfel că orice festival care rezistă devine un loc important atât pentru trupe, cât și pentru ascultătorii de muzică alternativă. Noi am fost și în ultimii doi ani la Holzstock, doar că în public, așa că pentru noi deja se simțea ca un “acasă” chiar de dinainte sa fim invitați aici ca trupă.

Live-ul scoate la iveală o altă față a voastră? Ce rămâne acolo, pe scenă, după fiecare concert?

Live-ul este o altă perspectivă asupra muzicii noastre, mult mai intensă, care ne oferă oportunitatea să experimentăm emoțiile alături de public, fără vreun filtru sau barieră. Ceea ce rămâne după concerte este chiar această conexiune creată între noi și public, și emoția transmisă de la noi către oameni și de la oameni înapoi către noi.

Ce urmează pentru Asincron în perioada următoare? La ce să ne așteptăm și unde vă putem vedea sau asculta în continuare?

În perioada următoare nu avem încă niciun concert planificat, deși o să încercăm să plănuim. Totuși, ne dorim să lansăm un material nou, sperăm noi până la finalul acestui an.

Mai multe despre ASINCRON găsiți pe:
Bandcamp | Spotify | Youtube | Instagram