Considerată una dintre cele mai promițătoare voci ale tinerei generații, Simona Delegeanu impresionează prin stilul său hibrid, aflat la granița dintre Billie Eilish și Maria Tănase. Abordarea ei muzicală îmbină jazz-ul cu folclorul și influențele urbane. După succesul de la “Vocea României”, artista a lansat piese ca “Of, Leliță Mărioară” și “Purtata Fetelor”, o reinterpretare personală a unui dans ritualic transmis din femeie în femeie, devenită manifest al feminității și libertății.
Am stat de vorbă cu Simona despre pasiunea ei pentru muzică, industria muzicală și despre ce va descoperi publicul la concertul pe care artista îl va susține în cadrul Strada Armenească Pop-Up: All That Jazz.
Când și cum ți-ai dat seama că muzica nu este doar o pasiune, ci un drum pe care chiar vrei să mergi serios?
Muzica a fost mereu acolo însă foarte mult timp n-am avut curaj să o iau în serios, a fost nevoie de multă muncă interioară ca să-mi dau voie să fac asta. Simt că abia anul trecut am început să cred în pasiunea asta cu adevărat, iar anul acesta s-a transformat, fără să-mi dau seama, în viața mea de zi cu zi. Să merg zilnic la studio a devenit o normalitate pentru mine și odată cu asta, am înțeles că nu mai e doar un vis ci realitatea.
Ai un moment-cheie din copilărie sau adolescență care a conturat artistul de azi?
Cred că perioada liceului a fost unul dintre momentele-cheie ale carierei mele. Invitată să cânt la toate balurile și evenimentele locale, devenisem un fel de ‘vedetă locală’ în rândul oamenilor de vârsta mea. Partea preferată era să urc pe scena Casei de Cultură din Focșani unde ca public aveam în jur de 500 de oameni. Acolo am dat pentru prima dată de gustul adrenalinei care vine odată cu energia unei mulțimi atât de mari.
Există o filosofie sau o viziune care îți influențează muzica? Ce ți-ai dori ca oamenii să simtă atunci când îți ascultă piesele?
Vulnerabilitate și autenticitate.
Ce vine mai întâi pentru tine: o emoție, un vers, o linie melodică?
Totul pornește de la emoție. Din punctul meu de vedere, emoția e firul care leagă tot și cred că tocmai asta m-a făcut remarcată în toți acești ani, felul în care simt muzica și reușesc să o transmit mai departe.
Ai un loc sau un ritual special care te ajută să intri în flow?
Înainte de concerte, un shot de Jagermeister (râde), iar când vine vorba de procesul de creație mă ajută mult să merg la studio și să mă închid acolo câteva ore bune.
Cât spațiu lași improvizației în procesul tău? Sau ești genul care rescrie până la obsesie? Mai mult, cum știi că o piesă e “gata”?
Improvizația pentru mine nu e doar o parte din proces, e o necesitate. Totuși nu mă arunc foarte tare în necunoscut când vine vorba de cântat live pentru că sunt autodidactă și am crescut cântând după ureche, prefer să keep it simple, să rămân într-o zonă în care am control. Însă când vine vorba de lucrat la o piesă, acolo îmi permit să mă pierd complet.
În studio, improvizație devine o explorare și uneori îmi iese din prima alteori stau și zile să găsesc un “sunet” care să-mi placă. Abia anul acesta am început să-mi produc singură piesele și am scos deja două în lumea largă. Pentru mine secretul este joaca, prin joacă am ajuns aici și tot ea mă ține conectată la tot ce înseamnă proces de creație.
Care sunt cele mai mari distrageri atunci când încerci să compui? Și cum reușești să le gestionezi?
Rețelele de socializare, overthinking-ul și perfecționismul. Pe mine mă ajută foarte mult să-mi creez “bule” de timp în care mă deconectez total de la viața de zi cu zi.
Ce speri să simtă oamenii care te vor asculta live?
Curiozitate și emoție.
Vei cânta la Strada Armenească Pop-Up: All That Jazz, o zonă care e deja un mix de nostalgie urbană și haos creativ. Cum se împletește vibe-ul tău muzical cu energia acestui spațiu?
Îmi place să cânt în locuri care sunt mai mult decât o scenă. În general trag spre conceptul de “energie colectivă” unde scopul e să creez o bulă de intimitate în mijlocul agitației. Cred că muzica pe care o fac se potrivește perfect în genul asta de festival în special pentru că e un fusion între tradiție și urban: muzică românească din folclor reinterpretată și îmbibată cu influențe din zona R&B și soul.
Ce este mai greu de găsit în industria muzicală românească: sinceritatea sau locul în care să o strigi fără să te deranjeze nimeni?
Sinceritatea, clar. Mi se pare că multă muzică se face “pentru a fi făcută” și nu pentru a fi simțită.
Hai să ne distrăm puțin! Care sunt plăcerile tale vinovate? Poate o melodie, un fel de mâncare sau un hobby, spune-ne ceva ce lumea nu s-ar aștepta să afle despre tine.
Piesa “HAHA” de la Charlotte Adigéry, coliva și video-urile cu căței (nu am câine).
Dacă ai putea să transmiți un mesaj celor care vor veni la concertul tău, dar nu te-au ascultat niciodată până acum – ce le-ai spune?
Un pachet de șervețele e bun de avut în buzunar.
Mai multe despre Simona Delegeanu găsiți pe:
Facebook | Instagram
© Toate drepturile asupra imaginilor folosite în acest articol aparțin artistei Simona Delegeanu.
Nicolae Baldovin