Lavinia Erghelan este un designer de interior cu un talent deosebit care reușește să ofere acestei pasiuni, îndeletniciri, job, spuneți-i cum vreți, un sens chiar mai profund dă de înțeles limbajul, reușind să aducă termenul de “interior” la locul lui, adică în simțuri, în lăuntrul ființei.

După ce a terminat Psihologia, Lavinia și-a îndreptat atenția către zona de Resurse Umane, fără să renunțe însă la pasiunea ei, acel izvor de vitalitate de care nu se putea separa nicicum, și anume, design-ul de interior. Desigur, studiul a fost stâlpul pe care și-a sprijinit cunoașterea și cu ajutorul căruia și-a educat simțurile, ceea ce a făcut ca lumea să fie mai puțin secretoasă cu ea.

Despre secretele lucrărilor ei vom vorbi și noi într-un interviu în care aveți ocazia să descoperiți o lume specială, un univers în care formele spun povești fantastice despre Lumină, Natură și Iubire.

Bună, Lavinia! Propun să începem într-o notă clasică, cu o scurtă introducere. Ei bine, ce anume ți-a dat impulsul acesta creator? Crezi că fiecare om are cumva o chemare a sa?

Bună, și mulțumesc pentru invitație!

Eu dintotdeauna am fost o fire artistică, doar că în muzică. Am cântat în mai multe coruri și chiar într-​o trupă de cover-uri. Și cu toate astea, o bună bucată de timp nu am crezut despre mine că sunt creativă. O dată ce am avut acest breakthrough, am simțit o curiozitate enormă să învăț, să testez, să explorez medii și asta mă animă constant. Faptul că știu că mereu există nu doar o soluție pentru proiectele pe care le am este deopotrivă fascinant și copleșitor. Și cred că trăim într-o lume privilegiată în care nu ne mai limităm la doar o chemare, ci descoperim că putem evolua și pe laterală, nu doar pe orizontală și asta depinde de punctul din viață în care ne aflăm.

În final, orice faci este 80% datorată muncii, iar 20% rămâne pentru abilitățile înnăscute și un dram de noroc.

Ce tehnici folosești cel mai des în arta ta? Cum alegi materialele cu care lucrezi? Unde și cum îți găsești inspirația?

Combin mai multe materiale, dar în general am favoritele mele – paper mache și ipsosul, pentru multiplele texturi pe care le pot obține. Uneori folosesc spumă poliuretanică pe care o sculptez după uscare și atunci obțin cele mai intuitive forme. Și ce îmi place cel mai mult este să aduc elemente naturale în lucrări – cărbuni, pământ, nisip, pentru că exprimă cel mai bine inspirația însăși – natura. Lucrările mele în general sunt inspirate de observații pe care le am despre natură și despre om. Iar eu încerc să creez o altă punte către acestea prin artă.

Cu ce artă ai compara modul tău de lucru și implicit lucrările tale?

Ceea ce fac eu se numește artă funcțională pentru că îmbin utilitatea, cel mai des iluminatul, cu arta. O dată cu noua colecție de lămpi din paper mache, chiar pot spune că mă încadrez în designul sculptural contemporan.

Lucrezi cu idei ca Lumină, Natură, Timp. Ei bine, ce te-a îndrumat, spiritualicește vorbind, către o viziune de afacere prinsă undeva între pragul dintre o nișă din asta ezoterică și un look super catchy, cumva modist?

Cred că îmi place, de multe ori, să apăs butonul pauză la ce se întâmplă și să reflectez. Și starea aceea de serenitate, de recunoștință și zâmbet eu o asociez cu acasă. Așa că, ce îmi doresc eu este să pot oferi acest spațiu prin ceea ce creez și îmi imaginez cum cineva stă pe fotoliu, vede lucrarea și intră în propria lui stare. Nu vreau sa fiu intruzivă așa că d-asta aleg abstractul care să sugereze și să deschidă spațiul pentru reflecție. Și uneori e bine și doar când lucrarea se potrivește cu fotoliul.

Care e cel mai mare impediment ce poate apărea atunci când o lucrare începe deja să prindă contur în mintea ta?

Propria-mi anxietate. Cred că nimic nu mă înalță și mă coboară mai mult decât o fac eu însămi. Dar când se întâmplă asta, realizez că e ca un val și că o să treacă. Și așa e mereu. De obicei cel mai bun remediu este acțiunea.

Este arta, indiferent de formele sale de exprimare, înțeleasă pe dos la noi? Ne raportăm, încă, la fenomenul artistic prea mult ca la un hobby decât ca la un job în toată regula? Cum ar putea fi schimbat genul acesta de percepție generală?

La baza este și o chestiune de educație, care pleacă de la părinți și apoi în școală unde materiile precum muzica și desenul sunt privite ca fiind secundare, unde lipsește interesul pentru artă efectiv. Se perpetuează apoi în alegerea carierei, în lipsa de interes și la nivel politic și de acordare de finanțări consistente. Și simt raportarea la artiști în general polarizată – ori nesustenabilă total, ori vârfuri greu de atins.

Ca multe alte sectoare, este nevoie de o reformă sistemică, pornind din educația culturală din școli, cadre structurate care să plaseze arta ca domeniu economic, nu ca hobby și existența mai multor oportunități financiare pentru artiști. Avem mulți artiști care sunt cunoscuți în străinătate, mai puțin în țară și poate ar merita și mediatizarea lor mai mult, ca bune exemple de practică.

Care a fost cea mai “încărcată” (cea mai plină de emoție, care a stârnit ceva la nivel personal) lucrare a ta?

De foarte multe ori am auzit ecouri pozitive pentru cea mai intuitivă lucrare a mea, Magma Lamp. Efectiv a fost o joacă de copil când am creat-o. Am folosit cărbune, un element cu o încărcătură puternică, iar asta a făcut ca haosul să capete sens. Lumina a întregit perfect conceptul.

Apare, în vreun moment, temerea asta că obiectele create de tine, forma ta de exprimare creativă pe care o propui celor din jur, să nu fie înțeleasă așa cum ți-ai dori?

Cred că n-am fi artiști dacă am fi pe deplin înțeleși. În orice caz, nu neînțelegerea, ci mai degrabă neaprecierea, respingerea sau ignoranța sunt niște dușmani mai mari. Și cu toate astea, am învățat că ceea ce fac este nișat, deci nu e pentru toată lumea, ceea ce este perfect în regulă. Așa că, aleg să mă concentrez pe cei care înțeleg și apreciază.

Crezi că artiștii, meșteșugarii de nișă ar trebui să lucreze mai mult la imagine sau calitatea produsului final? Care dintre aceste aspecte, în condițiile lumii actuale, crezi că ar crea un impact mai mare asupra lucrărilor lor?

Merg mână în mână. Deși uneori pare că marketingul poate vinde și produse mai puțin calitative, cred că pe termen lung e important să fii echilibrat în ambele planuri, dar mai ales să ai un produs de calitate și să fii un real suport pentru clienți.

Ce stare ar fi cea mai potrivită ca să însoțească lucrările tale în drumul acestora către interioritățile firii?

Serenitatea.

Ce carte ar trebui să citesc la lumina lămpilor create de tine și să se încadreze perfect în peisaj, în simțire?

Cadrul pe care deseori îl și pun în acțiune este seara, înainte de culcare, în pat, când e liniște și am prins o poveste bună. Prima lampă de masa pe care creat-o și am așezat-o la căpătâi a fost când citeam “Stâlpii Pământului” și mă prindea 2 dimineața.

Ce ai sfătui un antreprenor care vrea să meargă pe un principiu apropiat de al tău?

Recomand oricărui artist și creativ să își definească foarte bine nișa, să își știe valoarea în termeni financiari, să caute mai multe modalități pentru a-și diversifica veniturile și să facă networking de calitate constant în cercuri diverse. Și, poate mai mult decât orice, să ceară ajutorul.

Ce ai fi vrut să se știe despre tine dar, din diferite motive, încă nu se cunoaște?

Am terminat Psihologia care mi-a educat simțurile de observator și ascultător, iar acum câțiva ani am pivotat de la o carieră în Resurse Umane către o pasiune puternică – design-ul de interior. De aici am tot explorat diverse forme de exprimare creativă – flori, decoruri, obiecte sculpturale și acum am ajuns la obiecte de iluminat. Mai am multe de explorat, atât în carieră cât și în viață și cred că ceea ce fac acum în zona de artă și de freelancing îmi aduce multe lecții despre autenticitate, eleganță și încredere.

Mai multe detalii despre Lavinia Erghelan găsiți pe:
Website | Instagram