𝐋𝐢𝐯𝐢𝐚 𝐌𝐚𝐭𝐞𝐢𝐚𝐬̧ este artist vizual, un spirit liber şi creativ. De-a lungul timpului a ținut peste 200 de ateliere creative pentru diferiți beneficiari (adulți, tineri, copii, seniori și persoane vulnerabile) – activități în spațiul public, în parcuri, în galerii de artă, în spații alternative, o mănăstire budistă (Austria), pe stadion (Portugalia), în centre de refugiați (Grecia), în penitenciar, în centre sociale, sau instituții de învățământ. A ințiat și implementat în Timișoara câteva proiecte finanțate, printre care Fluid, Arta în comunitate, Acasă pe Pământ, Podul de Poveste – comunitatea creativă Croșetăm Povești și Poduri, precum și proiectul Pixel_ART.

Vineri, 20 septembrie, cu începere de la ora 20.00, la Muzeul Satului Bănățean din Timișoara, festivalul Sunscape programează publicului o seară specială de muzică live alături de cei mai prolifici artiști de sonorități experimentale din România, Emil Gherasim (Fluidian) și Manuela Marchiș. Pe toată durata prestațiilor live ale artiștilor, Livia Mateiaș, va realiza live, chiar în timpul concertelor, un performance de pictură solară inspirat de spectrul sonor propus de cei doi.

Hello, Livia! În primul rând, ce anume ți-a dat impulsul acesta creator? Crezi că fiecare om are cumva o chemare a sa?

Salut! Universul îmi dă de fiecare dată impulsul creator. Este o energie constantă în univers, care vibrează prin tot și toate, o energie care ne mână să facem exact ceea ce avem de făcut și mai cu seamă să fim exact ceea ce trebuie să fim. Cazul meu este unul fericit, am simțit devreme această energie și am urmat chemarea. Sigur, fiecare dintre noi avem chemarea sa și fiecare răspundem mai devreme sau mai târziu acestei chemări. Creativitatea este adânc înrădăcinată în noi, este o stare naturală, care trebuie recunoscută și lăsată să se manifeste liber, fără prejudecăți sau așteptări.

Ca forme de expresie artistică folosești grafica, pictura, arta digitală, instalația și performance-ul adaptând ușor tehnica pentru a transmite ideea. Există, cu toate acestea, o formă de exprimare pentru care simțiți o afinitate specială?

În exprimarea creativă îmi place să depășesc limitările tehnicii, să ies din tiparele clasice și să exprim ceea ce simt pe moment. Am pregătire de grafician, dar iubesc culoarea, întotdeauna grafica mea a fost foarte colorată. Pe de altă parte în pictură introduc deseori texte și simboluri grafice. Nu aș putea încadra nici în grafică nici în pictură ceea ce fac, poate mai corect ar fi denumirea de pictografică.

Pe de altă parte arta digitală o combin deseori cu instalația sau performance-ul așa că și aici lucrez cu fluiditatea și zborul sau plutirea cosmică. Implic foarte mult comunitatea în procesele mele creative și consider că nu este importantă forma artistică sau opera de artă ci mai important este ceea ce rămâne în sufletul participanților după interacțiunea cu actul artistic. Dacă s-a produs o deschidere cât de mică a inimii către esență și creativitate, arta si-a atins scopul. 

Dacă ar fi să aleg totuși o formă de exprimare artistică pe care o prefer aș numi-o Pictostare. Este  o denumire sub care organizez mai nou anumite ateliere creative care au o funcție profundă de autocunoaștere și introspecție. Sunt ateliere în care pictez împreună cu participanții. Pentru mine, pictura și arta în general sunt forme de meditație prin care spiritul este în profundă conexiune cu Energia Cosmică, sau Divinul, depinde cum preferăm să o numim. Pictostarea este acea stare în care suntem în profundă conexiune cu infinitul din noi.

Cum alegi materialele cu care lucrezi?

În funcție de ceea ce vreau să transmit caut soluții pentru cele mai potrivite materiale. Variază foarte mult de la proiect la proiect. În general folosesc materiale care sunt specifice locului și care au un impact cît mai prietenos cu mediul. Spre exemplu am creat instalația The Allowed Fruit, care conținea 600 de kilograme de mere bio aduse de la o livadă din apropiere. Fructele au fost consumate de participanți în timpul expoziției. 

O altă instalație sub titlul Invisible Wires : Apparition conținea 13 copăcei de smochini. Aceștia erau conectați între ei cu fire multicolore de bumbac reciclat și cu un pocal din piatră în care am introdus o floare de lotus și propriul sângele ca simbol al renunțării și comuniunii. 

În proiectul Acasă pe Pământ am folosit țigle recuperate de la o casă veche, pe care le-am curățat și ulterior le-am pictat. O parte din aceste țigle au fost pictate de persoane fără adăpost și altă parte de persoane care au participat la un atelier creativ în Parcul Uzinei din Timișoara. Fiecare țiglă a devenit simbolul unei case, a unui acoperiș sau a unei forme de siguranță care lipsește persoanelor fără adăpost. 

Implic foarte mult și comunitatea în proiectele mele. Am colectat peste 5000 de cărți din comunitate, care au devenit instalația Cunoașterea Senzorială. Cărțile s-au întors în comunitate la finalul expoziției. Iar la Uzina de Apă am folosit bumbac reciclat și am croșetat împreună cu comunitatea Podul de la Uzină în proiectul Podul de Poveste. Sunt doar câteva exemple pentru a ilustra variația de materiale pe care le folosesc. Evident folosesc și pensula și penița, împreună cu vopsele acrilice pentru pictografică plus mișcarea și propriul corp pentru performance etc. 

Care a fost cea mai “încărcată” (cea mai plină de emoție, care a stârnit ceva la nivel personal) lucrare a ta?

E foarte greu de selectat doar una. În general încerc să transmit multă energie și lumină prin creațiile mele. Îmi propun să ating cumva spiritul participanților dar pentru asta trebuie să lucrez în profunzime, cu multă sinceritate, deschidere și iubire. 

Dacă ar fi să aleg o lucrare care a fost provocatoare pentru mine, poate aș alege proiectul de performane Re_Embodiment / Angel’s Path, pe care l-am creat împreună cu Manuela Marchiș (Pilestra) și Alina Tofan. Pe de-o parte tematica pe care am ales-o a fost una provocatoare. Am lucrat aici cu reprezentarea prin performance a spațiului dintre lumi (In Between) și a momentului de alegere între viață și moarte, între existența fizică și existența imaterială. E explorare profundă pe care am creat-o la AgitLAB în cadrul rezidenței Gabriela Tudor în Agueda, Portugalia. Performance-ul l-am susținut ulterior și în Timișoara la Stațiunea Tinerilor Naturaliști. 

Ce ne poți spune despre performance-ul de pictură din cadrul festivalului Sunscape? Cum crezi că se modelează acesta cu tematica festivalului și la ce ar trebui să ne așteptăm?

Solar Field se va numi performance-ul din cadrul festivalului Sunscape. Pot să menționez că va fi dinamic și va lucra cu multă energie solară. Chiar dacă evenimentul va fi după apusul soarelui vom activa energia solară din noi. Cred că se va integra foarte bine în tematica festivalului și va forma un dialog spontan și natural cu muzica transmisă de Pilestra și Fluidian. Mai mult nu pot să vă spun, decât să vă invit cu drag să veniți la eveniment și să trăiți live performance-ul. 

În general, când vine vorba de un act artistic public, oamenii au tot soiul de închipuiri, însă, ce așteptări ai tu de la acest eveniment?

Îmi place să funcționez fără așteptări. Știu că organizarea unui astfel de eveniment este un mare efort și felicit organizatorii pentru această inițiativă. Cunosc dedicarea și entuziasmul care se află în spate și sunt convinsă că totul va fi cu adevărat solar. 

Apare, în vreun moment, temerea asta că arta pe care o propui să nu fie înțeleasă în cele din urmă?

Consider că teama nu își are locul în artă. La polul opus al fricii se află iubirea și îmi place să mă conectez la energia iubirii atunci când creez. Am încetat de ceva vreme să mă mai judec sau să-mi creez așteptări. Am încredere în Univers, sunt o fire spontană și mă adaptez destul de ușor momentului prezent. 

Desigur, emoții apar uneori, poate mai mult în pregătirea evenimentului decât în timpul efectiv al desfășurării. Voi încerca să transmit pe căile și cu capacitățile pe care le am la îndemână energie luminoasă, solară. În ce măsură această energie va ajunge la public rămâne de văzut. Depinde foarte mult și de deschiderea participanților. De cele mai multe ori propria perspectivă este cea care ne creează realitatea. Evident m-aș bucura ca publicul să simtă și chiar să se implice activ în ceea ce voi propune, astfel încât Solar Field să fie un câmp în expansiune. 

Cu o experiență vastă în organizarea unor astfel de evenimente, cât de dificil este să atragi oameni înspre evenimente de genul acesta?

În înțelepciunea populară românească există o vorbă: ,,Omul potrivit la locul potrivit.” În organizarea de evenimente se depune un mare efort pentru a ajunge la cât mai mulți oameni. E important să ajungem la mulți oameni, dar cred că e și mai important să ajungem la oamenii potriviți, oamenii care pot avea deschiderea să primească actul artistic în forma sa cea mai pură. Sunt convinsă că toate lucrurile vin la timpul lor și cine trebuie să ajungă va ajunge la eveniment. 

Pe de altă parte, dacă o singură persoană este profund atinsă de un eveniment artistic, tot este un mare succes. Înseamnă că în viața acelei persoane am avut un impact care a produs un mic click undeva și poate a generat o schimbare de perspectivă, poate îmbunătățirea relației cu creativitatea sau creșterea încrederii în sine și în capacitățile creative etc. Nu cred că măsura calității ar trebui să fie cantitatea ci mai degrabă profunzimea care are resorturi subtile, nemăsurabile și totodată neprețuite. Tocmai de aceea consider că în artă, și de fapt în nici un alt domeniu, nu cred că ar trebui să ne orientăm prin competiție ci mai degrabă prin colaborare. 

Poate ar fi indicat să ne punem mai des întrebările: 

  • Cine sunt?
  • Cu ce pot să contribui? 

Astfel putem deveni mai buni, mai fericiți și totodată mai eficienți în comunitate și în acest caz vom avea întotdeauna oamenii potriviți în jurul nostru.  

Suntem convinși că ai o serie de imagini, întâmplări care ți-au rămas în suflet și minte. Care este cea mai frumoasă, cea mai prezentă?

Cele mai profunde întâmplări și imagini sunt transmise întotdeauna în tăcere și nu pot fi exprimate în cuvinte. Arta este doar o formă prin care încercăm să ne apropiem și să exprimăm această profunzime.

Cum vezi și mai ales cum crezi că o să se desfășoare în continuare această călătorie a ta prin lumea artei? Unde ai vrea să te ducă?

Sunt o fire spontană, nu mi-am propus un scop anume. Curg ușor între diferitele forme ale artei și mă bucur de proces. Aș zice că dau voie Universului să mă surprindă. Privesc cu curiozitate, deschidere și bucurie spre potențialul infinit care se poate materializa în forme concrete. Sunt aici să le descopăr.

O puteți urmări pe Livia Mateiaș pe:
Facebook | Instagram