Tehnologia avansează într-un ritm pe care în urmă cu, să zicem, 10 ani nu ni-l imaginam sau era destul de dificil de închipuit, iar odată cu aceasta și tehnicile de lucru, de execuție, se transformă, evoluează, artiștii reușind să găsească noi portițe și dimensiuni prin care să își filtreze ideile creative.
În acest fel, mulți dintre aceștia reușesc să aducă în acest univers rigid al vieții cotidiene o serie de fragmente desprinse parcă din lumi suprarealiste, povești cu substraturi abstracte și frânturi de basme despre care doar cărțile ți-au vorbit.
Lumea din jurul nostru se transformă, într-un fel sau altul, iar Frumosul capătă noi trăsături și sensuri la care va trebui să ne aliniem, la un moment dat, simțurile. Ei bine, mai jos aveți câteva exemple de lucrări artistice care, cumva, te introduc în acest nou univers în care povestea ia locul monotoniei și care antrenează imaginația.
Deși cromatica ar putea să ne păcălească puțin simțurile, sculpturile sale sunt realizate în lemn. Provenind din zona aceasta a picturii și desenului, Tom folosește o serie de tehnici specifice acestei sfere artistice pentru sculpturile sale, de aici, cel mai probabil, și impresia că lucrările sale sunt realizate din alt material.
Laitmotivul operelor sale se învârte în jurul pânzei, un material care a fost adesea folosit, în arta și în istorie (vezi ritualurile bisericești), ca să ascundă adevărata față a lucrurilor, să mascheze evidența și să lase loc misterului.
Chiar artistul spune că, “din copilărie, am fost curios și amuzat de impresiile greșite ale realității prezentate ca parte a experiențelor mele vizuale.” Asta ar trebui să explice multe.
Bruno este un artist francez cu origini italiene, sculpturile sale suprarealiste fiind adevărate superstaruri, Les Voyageurs, numele celei mai celebre serii de sculpturi ale sale, mai că au o viață proprie, adevărate celebrități într-o lume instagramabilă sau, mai nou, tiktokuibilă.
Statuile din această serie reprezintă, după cum spune artistul, imaginea imigrantului dezrădăcinat și implicit suferința pe care acesta trebuie să o poarte cu el. Idee ușor de înțeles o dată ce ai aruncat o privire la aceste statui.
Alex este un sculptor britanic cunoscut pentru crearea unor opere de artă publice temporare. Take My Lighting But Don’t Steal My Thunder este cea mai cunoscută lucrare a artistului britanic care încearcă cumva să dea artei un sens mai teurgic. O magie care, din câte se pare, îi reușește de minune, ca să zicem așa.
SMABAN ABBAS
Smaban Abbas este un cunoscut sculptor egiptean și un artist vizionar, lucrările sale având o notă poetico-suprarealistă destul de pronunțată. Cea mai renumită lucrare a lui reprezintă două pietre care plutesc și care sunt legate cu o frânghie și se află chiar în preajma aeroportului din Cairo. Am putea spune că și acesta ar putea fi un motiv pentru care sculptura a devenit celebră, însă, după ce aruncăm o privire, parcă ne-am mai gândi o dată.
Frederik este un artist norvegian inovator care încearcă prin lucrările sale să aprindă flacăra imaginației și pofta de poveste, adevărate porți către lumi de basm. Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale, o sculptură, Trans Ī Re, așa cum se numește ea, cea care i-a și adus faima artistului norvegian, tratează problema migraților, deși, se poate juca cu imaginația privitorilor în fel și chip.
Artist contemporan francez, Daniel este un împătimit al experimentului, lucrările sale fiind adevărate monumente care pun în suspensie logica și gravitația. Într-o continuă căutare al unui punct de echilibru în relația aceasta dintre corp și spațiu, artistul pare că se folosește de principiul inversării ca să măsoare lumea. Complicat. Mai simplu, întoarce lumea cu susul în jos, pentru că… de ce nu. Wursa, cea mai cunoscută lucrare a lui Daniel, reprezintă un elefant aflat în echilibru.
Tom este un sculptor belgian cunoscut pentru numeroase statui amplasate în spații publice, cu precădere Het Zinneke la Bruxelles, De Vaartkapoen la Molenbeek-Saint-Jean sau fântâna The Bandundu Water Jazz Band de la Tervuren.
Lucrările sale sunt caracterizate de zwanze, un umor tipic regiunii Bruxelles, și sunt inspirate de decorul în care urmează să fie amplasate. De Vaartkapoen, căci către ea ne uităm acum, este o sculptură a artistului amplasată în Piața Sainctelette din Molenbeek-Saint-Jean și conform unor opinii, reprezintă tinerețea care respinge autoritatea.
Nicolae Baldovin