Practica lui Alex Manea de artă conceptuală se angajează în a confrunta puternice subiecte socio-politice și culturale și a le prezenta în forme intrigante și convingătoare din punct de vedere estetic. Fiecare lucrare a sa are menirea de a împinge privitorul spre reacție și reflecție asupra poziției sale în raport cu opera de arta și cu lumea. Am stat de vorbă cu Alex despre actul său creativ dar și despre expoziția “Rămășitele Zilei”, care este în desfășurare.

CVLT: Salut! Este în derulare expoziția ta, “Rămășițele Zilei”. O temă interesantă, dar destul de profundă și cumva apăsătoare dacă te apleci serios asupra ei. Ei bine, care este mesajul ascuns, sau pe față, dacă vrei, al acestei expoziții?

Salut! Nu cred că urmăresc să transmit vreun mesaj ascuns ba, din contră, mesajele sunt prezentate de cele mai multe ori în mod direct, chiar brutal în unele cazuri. Totuși, prin natura execuției și a vizualului final, încerc să provoc publicul, să îl fac să observe mai atent lucrările, să reflecteze asupra lor cât mai mult și poate să și reacționeze cumva.

Există public, în mod real, format din oameni care înțeleg și care trec pe la expoziții de artă conceptuală nu doar pentru că e cool? Există teama asta că poți fi unul dintre artiștii ăia neînțeleși tocmai de neamul său?

Nu prea. Publicul la noi este încă în formare, coagulându-i momentan pe cei implicați în mod direct – artiști, galeriști, curatori, jurnaliști de artă ș.a.m.d. Majoritatea celor enumerați înțeleg ce se petrece într-o astfel de expoziție sau ce vrea un artist conceptual să exprime și să prezinte și ăsta e un lucru bun. De undeva trebuie să plecăm.

Foarte mulți oameni în ziua de azi trăiesc o realitate care nu le aparține.

Există totuși și oameni care vin și nu înțeleg nimic. Eu încerc să fac totul cât mai accesibil pentru public și, unde sunt nedumeriri, întotdeauna explic.

Este adevărat că, de multe ori, sunt mai bine primit sau înțeles în alte țări, unde arta este mult mai apreciată și studiată de către cei specializați și chiar de publicul larg.

La noi o să mai dureze probabil mult până acest public larg se va forma, educa și menține. De aceea, noi cei implicați în mod direct trebuie să lucrăm cât mai mult și cât mai bine. Așa se va forma și publicul.

Ce ar însemna, până la urmă, într-o eră a fugii, ca oamenii să facă o pauză, un intermezzo, dacă vrei, și să ia la pași mărunți fiecare zi?

Cred că doar pare că trăim într-o eră a fugii. Foarte mulți oameni în ziua de azi trăiesc o realitate care nu le aparține. Sunt conectați la tot felul de activități care îi mențin legați la aparate și îi împiedică să vadă realitatea. Mulți trăiesc realități alternative pe tot felul de rețele de socializare sau stau cufundați în minciuna livrată zilnic de tot felul de publicații sau posturi tv. Este foarte important ca, în această mare de informație, să ne-o selectăm strict pe cea adevărată și importantă. Să gândim, să observăm, să analizăm totul de mai multe ori.

Încerc să văd mereu jumătatea plină a paharului care, deși de multe ori poate părea că nu există, nu este așa. Mereu este acolo.

În graba asta necontenită, ce metode mai găsește arta pentru a mai încetini puțin ființa, cât să-și mai tragă și ea sufletul prin filtrul unor evenimente culturale?

În primul rând, arta trebuie să provoace. Și, chiar și atunci când afișează subiecte mai puțin interesante, tot reușește să atragă publicul și să îl împingă spre dialog. Arta este deja aici, este din abundență și din ce în ce mai bună. Ține doar de public să se îndrepte spre ea și să o integreze în viața sa.

Istoria ne-a arătat că perioadele tulburi, cum sunt și cele prin care trecem acum, au dus la mari descoperiri științifice și artistice. Cum simți, interioricește vorbind, încordarea asta din jurul tău? Este lumea asta un loc chiar atât de rău încât inspirația să fie doar un rod al marilor nenorociri?

Nu cred. Perioade tulburi au fost, sunt și vor mai fi. Noi, în primul rând ca oameni și nu în ultimul rând în calitate de artiști, cred că trebuie să ținem ochii deschiși, să relatăm ce merită relatat și să ne facem treaba în continuare indiferent de ce se întâmplă în jur.

Aud mulți artiști că aceste probleme din ultimul timp îi țin pe loc și nu mai pot crea nimic. Unii nu au mai lucrat de peste doi ani. Nu este și cazul meu. Eu îmi fac treaba la fel ca înainte, am același entuziasm și păstrez aceeași direcție. Și încerc să văd mereu jumătatea plină a paharului care, deși de multe ori poate părea că nu există, nu este așa. Mereu este acolo.

Revenind, ce ai încerca să-i spui unei persoane care vrea să participe și să înțeleagă sensul expoziției tale, “Rămășițele Zilei”, dar care nu a avut tangențe, în viața de zi cu zi, cu arta conceptuală?

Arta conceptuală, atunci când este realizată într-o manieră corectă și cât mai simplă, vine în ajutorul publicului, dar și al artistului. Eu asta încerc să fac. Să transmit într-o formă cât mai minimalistă niște mesaje care deja au mai fost relatate și pe alte căi. Și, atunci când publicul este pus în dificultate sau nu înțelege anumite aspecte, eu sunt acolo să-l lămuresc. Întotdeauna dialogul este important.

Este arta, indiferent de formele sale de exprimare, înțeleasă greșit la noi? Ne raportăm, încă, la fenomenul artistic prea mult ca la un hobby decât ca la un job în toată regula? Cum ar putea fi schimbat genul acesta de percepție generală?

La noi încă există în foarte multe domenii reminiscențe din perioada comunistă. Și în sfera artistică se întâmplă asta. Statul nu se implică, nu ajută ba, din contră, mai mult încurcă. Ține în fruntea unor instituții majore oameni slab pregătiți sau pur și simplu rău intenționați sau nepăsători. Și în cazurile în care se și implică, o face într-o manieră care lasă de dorit iar asta se răsfrânge și asupra publicului.

Lucrez cu orice tip de material care mă ajută să îmi pun în aplicare conceptul și viziunea, fie că este luat de la gunoi, primit sau cumpărat.

Părerea mea este că, pentru a se schimba percepția aceasta generală, în primul rând statul trebuie să își schimbe percepția, mentalitatea și modalitățile de abordare și de acțiune. Artiștii și curatorii independenți, galeriștii privați, jurnaliștii de artă și mulți alții care nu sunt legați de autorități își fac treaba foarte bine și duc arta într-o direcție favorabilă. Așteptăm și statul!

Ce tehnici folosești cel mai des în arta ta? Găsești inspirație și la artiști din afară?

Încerc să lucrez în orice modalitate artistică există. Mă ajută să fiu ancorat în prezent, să produc artă relevantă pentru timpurile noastre și, de ce nu, și pentru viitor. Îmi permite, de asemenea, să ies de multe ori din zona de confort, iar asta aduce mereu rezultate bune. Ca să fiu mai exact, lucrez și experimentez pe mai multe planuri. Pictură, desen, sculptură, instalație, fotografie, colaj, asamblaj, artă video și artă digitală.

Inspirația mi-o găsesc de cele mai multe ori la artiștii din afară. Găsesc și la noi, dar mult mai puțin, probabil și din cauză că, în afară, lumea artei este mult mai dezvoltată și inovațiile apar întâi acolo.

Ce instrument fizic sau metafizic ar trebui să caute în jurul lor cei care doresc să abordeze acest stil artistic?

Din punctul meu de vedere, orice. Arta conceptuală pune conceptul pe primul loc. El primează, iar tehnica folosită și discursul vizual vin doar în completarea și în ajutorul acestuia. Eu lucrez cu orice tip de material care mă ajută să îmi pun în aplicare conceptul și viziunea, fie că este luat de la gunoi, primit sau cumpărat.

Cum ar arăta o zi din care nu ar rămâne nimic?

Cred că la fel ca orice altă zi. Doar că ar veni cu niște evenimente mai neobișnuite.

Cu doar trei ani în urmă, nici nu ne puteam imagina că într-un interval atât de scurt o să trăim o pandemie mondială și un război atât de aproape de noi și cu urmări atât de grave. Și totuși, iată-ne aici și chiar obișnuiți cu situația, cu noua normalitate. Ține doar de noi să ne adaptăm, să depășim momentele mai grele, să vedem jumătatea plină a paharului, să zâmbim mai departe și să transmitem lucruri pozitive.

Mai multe despre Alex Manea pe:
Website | Instagram

Foto articol: (c) Mircea Modreanu

The following two tabs change content below.

Nicolae Baldovin

Editor / Rockstar at Cultartes Magazine