Frig este un proiectul apărut dintr-o nevoie de experimentare artistică, de explorare creativă ce trece prin niște genuri muzicale ce, la o primă vedere, nu sunt compatibile. Totul, însă, se leagă într-un soi de flow interior invizibil dar prezent, asemeni firului de ață ce ține o mână de mărgele într-o ordine și-o formă specifică. Într-o lume sugrumată de dezechilibru, Frig propune un Univers muzical în care legile fizicii și ale normalului, în cearta lor cu neconvenționalul, și-au găsit calea.
Vid Nocturn”, material lansat în 2018, este un tărâm încă insuficient explorat. Noul, în orice formă artistică se înfiripă, are această mască ce poate produce temeri pentru cei ce-l încearcă din afară. Însă doar acolo, în nou, se găsesc formele desăvârșite ale necunoașterii în frumusețea lor sinceră. Cu un concept axat pe această stare de rece, până la urmă, muzica lor transportă această senzație fizică în spații interioare. O răceală ce devine o stare de mirare și de bine în același timp, fiindcă vorbim, mai ales, de un fel de descoperire, neașteptată, dar plăcută în același timp. Sunt exact acei fiori care se plimbă din minte în șira spinării.
Într-o desfășurare stilistică ce implică genuri ca industrial, avant-garde metal și drone, Vid Nocturn”, pornește cu un prim capitol, ca să zic așa, numit, ‘Ante Stellar‘. Piesa vine încă din start ca acel impuls sonor ce are ca obiectiv crearea unor legături clare între impulsurile de la nivel cerebral. Cu o voce teatrală desprinsă din filmul acesta avant-garde, aceasta pune parcă poezia în ritm, pune cuvântul în vastul univers instrumental. Se crează o atmosferă, pe întreaga durată a piesei, cu care reușești să rezonezi, aparte de amalgamul de influențe pe care le cuprinde, aproape familial. Trecerea în piesa ‘Sfere‘ este calmul care se cere pentru a pune ordine printre niște informații care parcă s-au revărsat asupra percepției ușor dezechilibrate de noul despre care vorbeam mai sus. ‘Sfere‘ este o compoziție instrumentală ce se așează într-un post-rock din acesta foarte prins în sânul simțirii, un soi de baladă, o explorare mai degrabă umană. Te readuce cumva în simțiri, în lume, dar parcă te și încearcă în tot felul de sensuri. ‘Glacial Tarn‘ are poziția de a te întoarce în starea din care s-a plecat. Sub impresia aceleași haine interpretative, piesa are o doză, dacă nu neapărat de agresivitate, deși la asta mă gândeam, ei bine o nuanță mai dark. Este, până la urmă, modul prin care se auto-propune următoarea compoziție, ‘minus 0.010°‘. Aici totul este mai clar, există o aviditate de a măsura cu instrumentele, cu sunetul, tot felul de spații necunoscute, de Universuri. Cu pasaje aproape heavy ai impresia că anumite perioade se întorc doar fiindcă mai aveau ceva de spus, pentru a-și împături scopul sub forme noi.
Povestea își încheie cursul cumva abrupt, cel puțin asta e impresia inițială, ascultând ‘Pendular Underwaters‘, ultima piesă de pe material. Înțeleg apoi, prin acest bonus track, ‘Exogenesis‘, că este de fapt modul prin care trupa își cere bine-meritatul biss, reprezentat prin această ultimă compoziție. Ei bine, ‘Exogenesis‘, este scriitura aceea de final care te face să vrei să citești și volumul următor, care te ajută să tragi concluzii, care îți rezumă și-ți fixează, în cel mai potrivit mod posibil, rolul a ceea ce tocmai ai experimentat.
Urmăriți FRIG pe : Facebook | Instagram | Bandcamp