Ei, da’ cum nu!? Sigur că știam că artiștii privesc lumea cu alți ochi, o trec prin alte filtre și îi dau sensuri noi. Și fix așa stau lucrurile și în cazul fotografului Cătălin Mihai care pare că este dotat cu un soi din ăsta de rentilă, un mix între lentila de la aparatul foto și retina cu care ne-a înzestrat natura ca să observăm lumea, un șiretlic din ăsta sci-fi pe care l-a descoperit probabil într-un univers numai de el știut și cu care ne livrează imagini pe care noi, ființe lipsite de dotări cyborgice, nu le-am surprinde nici cu cheat-uri.


Lumea din jur, pe cât de anostă ni se poate părea în fuga noastră de zi cu zi către niciunde, pe atât de surprinzătoare și nouă poate fi de fiecare dată când o petrecem, o întâmplăm, ne așezăm în mijlocul ei și o trecem prin conștiință. Nu este simplu, dar este atât de frumos când se întâmplă acest fapt, fiindcă te trezești într-un univers complet necunoscut chiar în lumea pe care credeai că o știi atât de bine, cu ochii închiși. Și poate aici e rezolvarea, la ochi, căci ne punem baza prea mult într-un simț care, în mare parte este doar o înșelătorie adorabilă, și uităm complet de toate celelalte, desigur, și ele niște fantasme, dar parcă nu-i chiar atât de rău să mai ieși din rutină din când în când.


Până la urmă, viața nu este nici frumoasă, nici urâtă, nici rea și nici bună, ea doar este și, vrem-nu vrem, ne prindem în jocul ăsta de-a fi, joc care își pierde în timp bucuria și se transformă într-o formă de plictis perpetuu. Ei bine, prin lucrările sale, Cătălin reușește să retușeze aceste umbre grosolane ale vieții și adaugă un alt soi de lumină peste o lume care nu este nici reală, nici imaginară, nici personală și nici universală, ci doar este, important este să știm prin ce filtre să o privim.










Mai multe despre Cătălin Mihai găsiți pe:
Instagram

Nicolae Baldovin
